Ajunsă în Italia acum 8 ani, plină de entuziasm și cu dorința de a construi o viață mai bună pentru ea și copilul pe care îl purta în pântece, Iuliana a cunoscut eșecul și dezamăgirea.

A trăit și a muncit în Brandizzo și Sondrio, străduindu-se să-și crească familia și să-și atingă visele. Totuși, viața i-a rezervat provocări dureroase: separarea de partenerul italian și de fiul lor a însemnat începutul unei perioade de instabilitate și singurătate.

Iuliana a căutat confort și un nou început într-o altă relație, dar și aceasta s-a încheiat prost și a rămas singură.

Cu inima grea, Iuliana a declarat: „M-a abandonat ca pe un câine…”.

Acum, fără un permis de ședere valabil, se confruntă cu dificultăți majore în găsirea unui loc de muncă și a unui adăpost, fiind prinsă în capcana vulnerabilității și a disperării.

„Nu vreau nimic altceva de la Italia. Caut doar o casă și un loc de muncă”,  a spus ea, cu vocea tremurând, dar plină de demnitate în cererea ei de ajutor.

Tânăra moldoveancă s-a adresat unei organizații care asistă femeile în dificultate, dar, din nefericire, nu a primit răspunsul sperat, amplificându-i sentimentul de izolare și neajutorare.

Situația Iulianei pune în lumină deficiențele sistemului și nevoia de empatie și acțiune socială în sprijinul celor aflați în situații limită.

Tânăra nu este doar o victimă a circumstanțelor, ci un simbol al nevoii de solidaritate și umanitate într-o lume adesea indiferentă la suferința celuilalt.