Negro trăia în campusul Institutului Tehnic Diversificat din Monterrey, Casanare, unde era îngrijit cu drag de profesori și elevi. Aceștia îi ofereau zilnic hrană, apă și un loc sigur unde să doarmă, iar în schimb, câinele le ținea companie și păzea zona.

După ce a petrecut un timp în campus, Negro a observat un obicei interesant: elevii mergeau în pauze la un mic magazin de unde își cumpărau gustări. Uneori îi mai ofereau și lui câte un biscuit.

Încet, câinele a început să înțeleagă ce înseamnă un schimb. A văzut cum copiii ofereau bani și primeau ceva în schimb, iar într-o zi a încercat să facă și el același lucru.

Vânzătoarea, impresionată de gest, i-a acceptat „plata” și i-a oferit o gustare. De atunci, câinele a început să vină aproape zilnic la magazin, aducând câte o frunză în schimbul unui biscuite.

„A venit la magazin cu o frunză în gură, dând din coadă, și a dat de înțeles că vrea un biscuit”, povestea în 2022 profesoara Angela García Bernal, într-un interviu acordat publicației The Dodo.

Negro a început să apară în fiecare zi cu câte o frunză în gură.

„Venea zilnic după biscuiți. Întotdeauna aducea o frunză. Era clientul lui zilnic”, declara Gladys Barreto, vânzătoare în magazinul școlii.

Profesorii au avut grijă ca Negro să primească doar gustări sigure pentru câini și au limitat „tranzacțiile” zilnice la câteva, pentru a-i proteja sănătatea.

Nu se mai știe cu exactitate dacă Negro mai trăiește și astăzi în campusul columbian care l-a adoptat, însă povestea lui a revenit recent în atenția publicului.

Sursa: adevărul.ro