23 de milioane de barili de petrol au ieșit din Orientul Mijlociu în câteva zile

Deși tranzitul petrolierelor prin Strâmtoarea Ormuz a revenit la fluxuri masive, cotația barilului Brent rămâne ridicată. Cererea uriașă din partea rafinăriilor globale blochează ieftinirea țițeiului, al cărui preț rămâne cu peste 30% mai mare decât la începutul conflictului.

Contrar tuturor previziunilor sumbre avansate de analiști la începutul tensiunilor geopolitice, petrolul a reînceput să curgă din abundență prin Strâmtoarea Ormuz, relatează El Economista.

Analiștii de la Goldman Sachs au prognozat că 23 de milioane de barili de petrol au părăsit Orientul Mijlociu săptămâna trecută, nivelul mediu al exporturilor pentru întregul an precedent.

Punctul strategic prin care trece aproape o cincime din consumul mondial de țiței înregistrează din nou un volum de tranzit similar perioadelor de dinaintea războiului.

Cu toate acestea, dinamicile obișnuite ale pieței nu au produs efectul scontat asupra cotațiilor internationale: prețul barilului de petrol Brent refuză să scadă.

Paradoxul actual este explicat prin comportamentul marilor rafinării din Asia și Europa, care manifestă o „sete” uriașă de materie primă.

Cerere ieșită din comun

După o perioadă prelungită în care stocurile au fost diminuate din precauție și din cauza incertitudinilor de aprovizionare, rafinăriile au lansat comenzi masive pentru a-și reface rezervele strategice și pentru a satisface cererea sezonieră de combustibil.

Această cerere ieșită din comun absoarbe instantaneu tot surplusul de țiței furnizat prin deblocarea culoarului maritim din Golful Persic.

Astfel, oferta crescută este epuizată rapid de volumul mare de achiziții, menținând cotația Brent la niveluri ridicate și blocând orice scădere vizibilă a prețurilor la pompă pe termen scurt.

Un drum greu, în două etape

În plus, reluarea exporturilor nu echivalează cu recuperarea capacității logistice de dinainte de război. O mare parte din petrolul care traversa anterior Strâmtoarea Hormuz direct necesită acum o călătorie complexă în două etape.

Mai întâi, petrolierele se încarcă în Golf, apoi transferă țițeiul prin operațiuni de tip „navă-navă” în largul coastelor Sohar, Oman sau Fujairah, din Emiratele Arabe Unite, de unde alte nave îl transportă către piețele internaționale.

Evans estimează, pe baza datelor din industrie, că aceste operațiuni ar putea gestiona aproximativ 2,5 milioane de barili pe zi în septembrie, comparativ cu 1,4 milioane în august.

Costuri uriașe de transport

Petrolul este transportat, da, dar necesită mai multe nave pentru a face acest lucru, iar costul este exorbitant.

Închirierea unui VLCC (un petrolier masiv capabil să transporte până la 2 milioane de barili) pentru anumite călătorii din Golf a ajuns să coste 1 milion și 1,27 milioane de dolari pe zi.

John Evans, analist la PVM Oil Associates, arată că înainte, „transportul era un cost auxiliar” în comerțul cu petrol; acum costurile de transport au urcat „pe primul loc” în nota de plată. Această combinație de rafinării dornice de țiței pentru a-și reface stocurile, rute de transport încă fragile, o lipsă de nave și costuri logistice enorme explică de ce barilii care traversează Strâmtoarea Hormuz nu se traduc încă în petrol ieftin.

Iranul a propus un plan de pace de 7 zile

Pe 25 septembrie, Iranul a propus un plan de șapte zile pentru redeschiderea Strâmtorii Ormuz și reluarea negocierilor cu SUA, a anunțat ministrul de externe iranian Abbas Araghchi, în cadrul unei conferințe de presă la New York.

Potrivit CBS News, propunerea iraniană reia în mare parte prevederile Memorandumului de Înțelegere în 14 puncte, semnat în iunie 2026 de președintele Donald Trump.

Trei nave au fost lovite marți de proiectile necunoscute în Strâmtoarea Ormuz, potrivit Agenției britanice de securitate maritimă (UKMTO). Printre navele afectate se află un petrolier care transporta țiței și un transportator de gaze naturale lichefiate, relatează AFP.

Sursa: libertatea.ro