Dreptatea rămâne o promisiune trădată. De 16 ani, victimele represiunilor din 7 aprilie 2009, societatea civilă și apărătorii drepturilor omului cer ADEVĂR, RĂSPUNDERE și DREPTATE. Însă justiția rămâne tăcută, iar impunitatea s-a transformat din excepție în regulă, transmite Promo-LEX.

Pe 6 aprilie 2009, mii de cetățeni s-au adunat pașnic în fața instituțiilor statului, manifestându-și dezacordul față de rezultatele alegerilor parlamentare. A doua zi, pe 7 aprilie, protestele au escaladat, iar răspunsul autorităților a fost unul brutal. Cel puțin 600 de persoane au fost reținute în mod arbitrar, bătute, torturate și deținute în condiții inumane, fără apă și mâncare și cel puțin patru persoane au murit în condiții suspecte. Rudele acestora încă așteaptă un răspuns…

Aceste crime nu sunt doar o pată vie pe conștiința statului, ci și o dovadă clară a eșecului Moldovei de a-și respecta obligațiile internaționale privind prevenirea torturii și protecția drepturilor fundamentale ale omului. Credibilitatea actului de interzicere a torturii şi altor forme de maltratare este subminată de fiecare dată când funcţionarii responsabili de asemenea crime nu sunt traşi la răspundere pentru acţiunile lor.1

Ce a făcut justiția în această perioadă? 

Aproape nimic. Deși Procuratura pentru Combaterea Criminalității Organizate și Cauze Speciale (PCCOCS) a anunțat reluarea investigațiilor în 2021, niciun rezultat concret nu a fost comunicat public. Amnesty International Moldova a reiterat solicitările de desecretizare a dosarelor pe marginea evenimentelor din 7 aprilie 2009, precum și informații despre persoanele trase la răspundere pentru acele crime. Refuzul din partea autorităților de a oferi aceste informații sfidează dreptul publicului la adevăr. În același timp, într-o scrisoare adresată Domnului Dorin Recean la 17.03.2025, Prim-ministru al Republicii Moldova și Președintele Comisiei Interdepartamentale pentru Protecția Secretului de Stat, Amnesty International Moldova a solicitat acestei Comisii competente de desecretizarea dosarelor privind evenimentele din 7 aprilie 2009 în baza Legii Nr. 245/2008 cu privire la secretul de stat, care prevede că „Nu se atribuie la secret de stat și nu pot fi secretizate informațiile privind […] faptele de încălcare a drepturilor și libertăților omului și cetățeanului”. Această solicitare însă a fost lăsată fără niciun răspuns.

Astfel, organizațiile și persoanele semnatare solicită:

1. Desecretizarea imediată a dosarelor privind evenimentele din 7 aprilie 2009, în conformitate cu art. 8 al Legii Nr. 245 din 27.11.2008 privind secretul de stat, care prevede că nu pot fi secretizate informațiile privind încălcarea drepturilor fundamentale ale omului;
2. Combaterea impunității prin tragerea la răspundere penală a tuturor persoanelor vinovate, indiferent de funcțiile pe care le-au ocupat sau le ocupă;
3. Adoptarea unor mecanisme eficiente de protecție a victimelor torturii, inclusiv asigurarea accesului real la reabilitare comprehensivă, conform Comentariul General nr. 3 la art. 14 din Convenția ONU împotriva Torturii;
4. Aplicarea fermă a principiului toleranței zero față de tortură de către instituțiile statului;
5. Recunoașterea oficială a abuzurilor comise și garantarea că astfel de tragedii nu se vor mai repeta niciodată;
6. Instituirea unui mecanism public de raportare periodică, prin care autoritățile să prezinte stadiul investigațiilor și proceselor în instanță, măsurile de reabilitare pentru victime și pașii întreprinși pentru a preveni repetarea abuzurilor;
7. Realizarea angajamentelor internaționale și naționale privind eradicarea torturii și relelor tratamente.