Recean, într-o demonstrație de tupeu remarcabil, pare să creadă că MoldovaGaz este doar o extensie a biroului său. Însă realitatea este la fel de amară ca factura la gaz: Consiliul de observatori al companiei este dominat de Gazprom, care are patru reprezentanți iar guvernul doi reprezentanți timizi care, probabil, stau în consiliu mai mult pentru decor decât pentru a avea vreo influență reală. Dar, desigur, acest detaliu minor nu-l împiedică pe Recean să-și asume rolul de justițiar național.

Recean vorbește de schimbarea managementului MoldovaGaz cu aplombul unui copil care anunță că vrea să mute luna mai aproape de fereastra dormitorului său. Este impresionant cum o combinație letală de ignoranță și aroganță poate transforma orice discuție serioasă într-un spectacol de circ.

Dar se prea poate că subestimăm geniul premierului. Poate că are o influență subtilă asupra Gazpromului, posedând o artă diplomatică invizibilă ochiului uman. În acest caz, întrebarea firească este: De ce prețul gazului rămâne unul dintre cele mai mari din regiune? Sau poate că Recean joacă geopolitic atât de avansat încât nici măcar propriul popor nu-l poate înțelege?

Între timp, cetățenii își plătesc facturile la gaz cu sentimentul reconfortant că premierul lor face declarații eroice care nu schimbă absolut nimic.

Declarațiile pompoase ale premierului sunt cel mai bun exemplu de performanță politică fără substanță. Ceea ce pare să-i lipsească este o minimă înțelegere a competențelor funcției sale. Consiliul de observatori al MoldovaGaz nu este o grădină de flori unde poate să planteze ce vrea. Dacă își dorea schimbări semnificative, trebuia să înceapă prin negocierea la timp cu Gazprom, nu prin discursuri populiste pe rețelele sociale, dar care nu rezolvă problemele reale.

Recean ar fi trebuit să-și folosească timpul în funcție pentru a explora opțiuni reale: Diversificarea surselor energetice, o cooperare mai strânsă cu partenerii europeni sau măcar o strategie realistă pentru reducerea dependenței de Rusia. Dar nu, e mai simplu să faci valuri în bazinul gol al populismului.

Recean este un exemplu perfect de funcționar care confundă zgomotul cu eficiența și care ar trebui să-și regândească prioritățile. Sau poate că scopul său nu este rezolvarea problemelor, ci perpetuarea lor, pentru că e mult mai ușor să dai vina pe alții decât să-ți asumi responsabilitatea.

 Până atunci, cetățenii rămân cu facturi enorme , promisiuni goale și un premier care pare să trăiască într-o realitate alternativă.