Mărci de la Heinz Beanz (Kraft) până la Philadelphia (Mondelēz), care folosesc ambalaje din plastic, utilizează materiale fabricate de divizia de producție a plasticului a companiei petroliere Saudi Aramco, scrie publicația. 

Compania de stat saudită se opune reducerii producției în cadrul tratatului ONU privind plasticul și este cel mai mare emițător corporativ de gaze cu efect de seră din lume (peste 70 de milioane de tone până în 2023). 

Filiala petrochimică a Aramco, Sabic, împreună cu alți mari jucători din industrie, a conceput o metodă eficientă de a-și rebrandui activitatea dăunătoare drept una „salvatoare pentru planetă”. 

Aceștia etichetează plasticul ca fiind „circular” și prietenos cu mediul, deși, în realitate, rămâne aproape în totalitate bazat pe combustibili fosili, agravând încălzirea globală și criza plasticului. Sub presiunea industriei, Europa este pe cale să legalizeze această practică, descrisă de experți independenți drept „greenwashing”. 

Noile reguli mai permisive ale UE urmează să intre în vigoare în 2026, iar reglementări similare vor fi aplicate în Marea Britanie din 2027. Pentru a promova așa-numitul plastic sustenabil, industria petrochimică susține piroliza, cea mai comună formă de reciclare chimică. Acest proces extrem de intensiv din punct de vedere energetic și al emisiilor transformă deșeurile din plastic într-o materie primă reciclată, uleiul de piroliză. 

Totuși, acest compus periculos nu poate reprezenta mai mult de 5% din materia primă totală și trebuie diluat cu 95% nafta virgină, un derivat al petrolului, pentru a evita deteriorarea instalațiilor industriale. „Întregul proces este etichetat drept reciclare a plasticului, în timp ce utilizarea combustibililor fosili crește, deoarece trebuie adăugată materie primă virgină”, a declarat Helmut Maurer, fost expert principal în cadrul Comisiei Europene.

Trucuri contabile controversate, dar legale 

Pentru a prezenta cifre atractive privind ratele ridicate de reciclare și emisiile reduse, industria se bazează pe două trucuri contabile controversate, dar legale. Așa-numita „contabilitate prin balanță de masă” atribuie conținutul reciclat unor loturi specifice. 

De exemplu, dacă 5% ulei de piroliză este amestecat cu 95% nafta și creditat pentru 5% dintr-o producție de 100 de tone, acele cinci tone pot fi certificate drept ambalaj „100% reciclat”, chiar dacă nu conțin, în realitate, material reciclat.

 „Este incorect față de consumatori, conținutul reciclat ar trebui să facă parte fizic din produsul final”, a declarat Lauriane Veillard, reprezentant al ONG-ului Zero Waste. 

De asemenea, este controversată metoda „emisiilor evitate”, care scade din bilanț carbonul ce ar fi fost emis dacă deșeurile ar fi fost incinerate, creînd economii aparente față de producția de plastic virgin. 

Etichetele bazate pe balanța de masă sunt emise de platforma industrială ISCC și transmise de la producători către branduri. Documentele publice sugerează că materialul reciclat folosit de Sabic în 2022 (2.600 de tone) ar putea reprezenta chiar mai puțin de 5% din total, având în vedere cele patru milioane de tone de nafta utilizate în instalațiile din Olanda. 

Evaluarea amprentei de carbon realizată de Sabic arată că procesul complet emite cu 6 - 8% mai mult decât producția de plastic din combustibili fosili. Doar prin includerea emisiilor „evitate” rezultatele par pozitive. „Nu contează emisiile ipotetice evitate pe hârtie, ci cele reale”, a subliniat Maurer. 

Mai mulți experți avertizează că aceste evaluări sunt adesea construite pentru a servi scopuri publicitare, iar economiile de carbon sunt supraestimate. În ultimii trei ani, companiile petrochimice și-au intensificat lobby-ul la nivel european pentru a permite aceste practici. 

Potrivit Agenției Internaționale pentru Energie, pe măsură ce cererea de combustibili fosili scade, plasticul va deveni una dintre principalele surse de profit pentru marile companii petroliere.

Sursa: digi2.ro