Potrivit circumstanțelor cauzei, la 8 august 2013 reclamantului i-a fost retras permisul de conducere. Acesta a contestat măsura în instanță, iar la 4 septembrie 2013, Judecătoria Chișinău i-a admis contestația reclamantului și i-a restituit permisul de conducere, transmite BizLaw.MD.

Între timp, la 14 august și 8 septembrie 2013, reclamantul a fost sancționat cu amendă de către poliția de patrulare pentru conducerea unui vehicul fără un permis de conducere valabil. Reclamantul a contestat deciziile respective în instanța de judecată, invocând faptul că retragerea inițială a permisului său de conducere fusese anulată de către Judecătoria Chișinău.

Reclamantul a inițiat o acțiune în instanța de judecată în baza Legii nr. 1545/1998 privind repararea prejudiciului cauzat de acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești, împotriva Ministerului Justiției în calitate de pârât și a Ministerului Afacerilor Interne ca intervenient accesoriu, solicitând despăgubiri pentru prejudiciul material și moral.

Judecătoria Buiucani a constatat că Legea nr. 1545/1998 era aplicabilă cauzei reclamantului și a admis parțial cererea cu privire la prejudiciul moral, respingând pretențiile referitoare la prejudiciul material.

Curtea de Apel Chișinău a casat hotărârea Judecătoriei Buiucani și a pronunțat o hotărâre nouă, prin care a respins pretențiile reclamantului, motivând că acțiunea fusese introdusă împotriva unei autorități indicate în mod eronat în calitate de pârât. Instanța de apel a confirmat aplicabilitatea Legii nr. 1545/1998, însă a stabilit că responsabilitatea pentru despăgubirea prejudiciului material și moral revenea autorității naționale care a emis deciziile ilegale, conform prevederilor articolului 13 din lege.

Curtea Supremă de Justiție a respins recursul reclamantului ca neîntemeiat și a menținut decizia Curții de Apel Chișinău, confirmând raționamentul instanței de apel.

În fața Curții, reclamantul a invocat încălcarea Articolului 6 § 1 din Convenție, susținând că instanțele naționale i-au încălcat dreptul de acces la o instanță, deoarece au respins acțiunea sa fără a examina fondul pretențiilor.

În hotărârea sa, Curtea a constatat că articolul 5 din Legea nr. 1545/1998 desemna în mod expres Ministerul Justiției drept autoritate pârâtă în litigii privind repararea prejudiciilor cauzate de către organele de urmărire penală, procuratură și instanțele de judecată. De asemenea, Curtea a constatat că practica judiciară existentă la momentul relevant prevedea ca astfel de cauze să fie examinate cu Ministerul Justiției în calitate de pârât. În aceste circumstanțe, Curtea a concluzionat că refuzul instanțelor naționale de a examina fondul cauzei ce viza reclamantul a fost imprevizibil și excesiv de formalist, restricționând nejustificat dreptul acestuia de acces la o instanță.

În consecință, Curtea a constatat încălcarea Articolului 6 § 1 din Convenție, acordând reclamantului 1.000 de euro cu titlu de prejudiciu moral și 1.000 de euro pentru costuri și cheltuieli.

Rezumatul hotărârii a fost efectuat de către Direcția agent guvernamental din cadrul Ministerului Justiției al Republicii Moldova.