De asemenea, cauza se referă la o presupusă încălcare a obligației de confidențialitate privind negocierile în vederea unei soluționări pe cale amiabilă, desfășurate în fața Curții.

Potrivit circumstanțelor cauzei, printr-o decizie din 30 octombrie 2012 și în baza unui aviz emis de către Serviciul de Informații și Securitate cu privire la veniturile reclamantului și ale familiei sale, Consiliul Superior al Magistraturii („CSM”) a considerat că reclamantul era incompatibil cu funcția deținută și a propus Parlamentului revocarea mandatului său de judecător.

În urma examinării recursului reclamantului, printr-o decizie din 3 decembrie 2012, Curtea Supremă de Justiție a reținut că legea o autoriza să verifice doar dacă procedura de vot/adoptare a deciziei CSM fusese respectată, declinându-și astfel competența în privința altor argumente invocate de către reclamant. Stabilind că CSM respectase procedura de vot în prezenta cauză, Curtea Supremă de Justiție a respins recursul ca fiind inadmisibil.

Invocând în fața Curții Articolul 6 § 1 din Convenție, reclamantul a susținut că CSM nu putea fi considerat un organ independent și imparțial, deoarece nu fusese alcătuit dintr-o majoritate de membri aleși din rândul judecătorilor. În baza aceluiași articol, el s-a plâns și de faptul că judecătorii CSJ nu au efectuat un control suficient în prezenta cauză. În final, reclamantul s-a plâns și de faptul că eliberarea sa din funcția de judecător a constituit o ingerință în viața sa privată și profesională, contrar Articolului 8 din Convenție. 

Ulterior comunicării cererii Guvernului, la 29 martie 2022 reclamantul a depus o cerere de revizuire la CSJ. El a solicitat, în special, recunoașterea încălcării drepturilor sale garantate de Articolele 6 § 1 și 8 din Convenție, precum și acordarea despăgubirilor suportate. În susținerea cererii sale pentru prejudiciu moral, reclamantul s-a referit la suma pe care Curtea a propus-o părților în vederea soluționării amiabile a cauzei.

Prin încheierea sa din 1 iunie 2022, Curtea Supremă de Justiție a admis cererea de revizuire și a constatat încălcarea drepturilor reclamantului garantate de Articolele 6 § 1 și 8 din Convenție. Instanța a casat hotărârea sa din 3 decembrie 2012 și a expediat cauza pentru examinare la Curtea de Apel Chișinău. De asemenea, instanța i-a acordat reclamantului 5.900 de euro pentru prejudiciul moral, compensând inclusiv costurile și cheltuielile de reprezentare în fața Curții. Textul încheierii se referea la cererea reclamantului bazată pe propunerea Curții de soluționare amiabilă.

La 24 noiembrie 2022, după examinarea fondului cauzei, Curtea de Apel Chișinău a respins apelul reclamantului împotriva deciziei CSM din 30 octombrie 2012, ca fiind nefondat.

Ulterior, prin decizia sa finală din 20 decembrie 2024, Curtea Supremă de Justiție a admis recursul reclamantului, a casat hotărârea Curții de Apel Chișinău din 24 noiembrie 2022 și a emis o nouă decizie de admitere parțială a acțiunii depuse de către reclamant împotriva CSM. Instanța a considerat că concluzia CSM, potrivit căreia reclamantul nu mai putea exercita funcția de judecător, era justificată suficient. Cu toate acestea, propunerea adresată Parlamentului de a-i revoca mandatul de judecător la Curtea Supremă de Justiție nu se baza pe un temei juridic adecvat.

Guvernul a indicat în fața Curții că reclamantul nu și-a respectat obligația de a nu divulga detaliile cu privire la negocierile de soluționare amiabilă purtate în fața Curții. În acest context, reclamantul a notat că menționase suma propusă de către Curte doar în cadrul procedurii de revizuire și nu a divulgat-o în presă. Prin urmare, el a susținut că nu și-a încălcat obligația de confidențialitate.

Curtea a notat că, în cererea sa de revizuire la nivel național, reclamantul a menționat în mod expres suma propusă părților de către Curte în vederea ajungerii la o soluționare amiabilă a cauzei. Reclamantul însuși a admis că a divulgat aceste informații. Intenția sa de a le divulga nu face obiectul unui litigiu între părți și, prin urmare, este în mod clar stabilită. Curtea a considerat, de asemenea, că reclamantul nu a invocat niciun motiv convingător pentru a justifica nerespectarea cerinței de confidențialitate și că i-a fost absolut posibil să își formuleze pretențiile în cadrul procedurii de revizuire fără a furniza detalii despre informațiile confidențiale.

De asemenea, Curtea a reiterat faptul că  încheierea Curții Supreme de Justiție, pronunțată la finalul procedurii de revizuire, menționase cererea cu privire la prejudiciul moral, așa cum a fost formulată de către reclamant, pe baza propunerii de soluționare amiabilă a Curții. Ea a subliniat faptul că această decizie este publică și, prin urmare, accesibilă unui număr mare de persoane.

Prin urmare, Curtea a considerat că reclamantul și-a încălcat obligația de confidențialitate prevăzută la Articolul 39 § 2 din Convenție și Articolul 62 § 2 din Regulamentul Curții, declarând cererea inadmisibilă și respingând-o în conformitate cu Articolul 35 § 4 din Convenție.

Rezumatul deciziei a fost efectuat de către Direcția agent guvernamental din cadrul Ministerului Justiției al Republicii Moldova.