Cu două aripi subțiri, galbene, un corp vertical de culoare închisă și trei picioare abia vizibile, noua dronă a fost dezvoltată în provincia Hunan din China centrală. Potrivit autorităților chineze, dispozitivul ar fi potrivit pentru misiuni de recunoaștere pe câmpul de luptă sau pentru operațiuni speciale.

Declarațiile oficiale, însă, sunt doar o parte din poveste. Într-un interviu pentru The Telegraph, mai mulți experți occidentali avertizează că acest tip de tehnologie ar putea fi utilizat pentru supraveghere intruzivă, în contexte unde dronele convenționale nu pot pătrunde – de exemplu, în clădiri guvernamentale securizate sau în locuințe private.

„Dacă China este într-adevăr capabilă să producă drone de dimensiunea unui țânțar, ar putea fi interesată de utilizarea lor în activități de culegere de informații în medii inaccesibile pentru dronele clasice, cum ar fi spațiile închise,” spune Sam Bresnick, cercetător la Centrul pentru Tehnologii Emergente în Securitate al Universității Georgetown.

Discreția este, evident, atuul major al acestor dispozitive. „Dronele atât de mici sunt greu de detectat vizual sau auditiv și pot trece neobservate în zone securizate,” adaugă Timothy Heath, specialist în apărare și cercetător la Rand Corporation, SUA.

Totuși, dimensiunea miniaturală vine și cu limitări tehnologice serioase. Dronele pot transporta doar baterii foarte mici, care necesită reîncărcare frecventă, și senzori cu rază limitată de acțiune, ceea ce înseamnă că operatorul trebuie să se afle în apropiere.

„Pentru supraveghere de durată, ar fi necesar un efort logistic considerabil: reîncărcarea constantă a bateriilor, înlocuirea periodică a dronelor și analizarea datelor colectate în timp real,” avertizează Heath.

Mai mult, unele spații protejate, cum sunt instalațiile guvernamentale sau militare, dispun de tehnologii care blochează transmisia semnalelor wireless. Cu alte cuvinte, chiar dacă o astfel de dronă ar reuși să pătrundă într-un birou printr-o crăpătură din geam, nu ar putea comunica cu operatorul odată ajunsă în interior.

Spionajul, mai aproape de casă?

Aplicațiile nu se limitează însă la domeniul militar. Mini-dronele ar putea fi utilizate și în scopuri private, inclusiv de către persoane interesate să spioneze vecini, parteneri sau companii.

„Un infractor ar putea folosi o astfel de dronă pentru a pătrunde într-o locuință sau într-un birou și să observe introducerea unei parole sau a altor date sensibile,” susține Heath. Tehnologia, așadar, ridică probleme serioase în plan legal și etic, mai ales dacă va ajunge pe piața civilă fără o reglementare clară.

RoboBee și Black Hornet – rivali occidentali

China nu este singura țară care dezvoltă drone inspirate de insecte. De mai bine de un deceniu, cercetătorii de la Universitatea Harvard lucrează la RoboBee – un robot de dimensiunea unei monede, capabil să zboare și chiar să înoate. Scopurile sunt diverse: de la misiuni de căutare și salvare, la monitorizarea mediului și activități de supraveghere.

Pe lângă RoboBee, armatele din SUA și Regatul Unit folosesc deja drone Black Hornet – dispozitive de dimensiunea unei palme, asemănătoare unor mini-elicoptere, care oferă un compromis între discreție și eficiență operațională. Acestea au fost deja utilizate în Ucraina, în contextul invaziei ruse, în special pentru recunoaștere tactică.

Tehnologie cu potențial, dar cu riscuri

Lansarea dronei „țânțar” de către China vine într-un context geopolitic în care supravegherea, securitatea și inovația militară sunt strâns legate. Dacă un asemenea dispozitiv devine operațional și scalabil, riscurile asociate utilizării sale – de la spionaj la atacuri cibernetice – vor crește exponențial.

Deocamdată, limitările tehnice temperează entuziasmul. Însă, în fața progresului tehnologic accelerat și a lipsei de reglementare internațională, întrebarea nu este dacă astfel de drone vor deveni parte a realității cotidiene, ci când și cum.

Sursa: adevărul.ro