Astfel, se clarifică faptul că toate hotărârile instanței cu privire la măsura preventivă vor putea fi atacate la orice etapă a judecării cauzei, până la pronunțarea hotărârii pe fond. 

Autorii inițiativei susțin că modificarea înlătură un vid legislativ unde doar anumite hotărâri erau pasibile recursului, în detrimentul părții acuzării. De asemenea, hotărârile CSJ privind măsurile preventive vor putea fi atacate cu recurs în termen de 3 zile la un alt complet format din judecători ai CSJ. 

În nota de argumentare se precizează că această intervenție legislativă vine să elimine lacunele existente, în care doar anumite categorii de hotărâri erau susceptibile de recurs, ceea ce genera practici neuniforme și limita posibilitatea părții acuzării de a contesta soluțiile considerate neîntemeiate.

Fortificarea și clarificarea rolului procurorului

Proiectul consolidează pârghiile procurorului de a sancționa derapajele la faza de urmărire penală. Conform modificărilor la art. 52 alin. (1) pct. 20), procurorul va putea înlătura ofițerul de urmărire penală dacă constată că acesta a acționat ilicit sau a comis o acțiune care afectează semnificativ scopurile urmăririi penale.

Totodată, se instituie în mod expres competența procurorului ierarhic superior de a soluționa abținerile sau recuzările procurorilor ierarhic inferiori și de a forma grupuri de urmărire penală mixte. Se clarifică și alte atribuții de soluționarea conflictelor de competențe.

Reglementări privind formarea grupurilor de urmărire penală

Pentru cauzele speciale, complexe, de mari proporții, sau în cazuri de indivizibilitate/conexitate unde conflictele de competență nu pot fi evitate, legea prevede formarea „grupurilor de urmărire penală”. Acestea sunt constituite printr-o ierarhie clară decizională: de conducătorul organului pentru ofițerii proprii, de procurorul de caz, de procurorul ierarhic superior, sau direct de Procurorul General atunci când implică ofițeri și procurori din structuri teritoriale și specializate diferite.