De asemenea, CSJ a menționat jurisprudența CtEDO, conform căreia, dacă un acuzat invocă provocarea, autoritățile au obligația de a demonstra contrariul. Argumentele privind provocarea vor fi examinate prin prisma următoarelor criterii:

• existența informațiilor preliminare, chiar și neconfirmate prin probe imbatabile, că persoana ar fi implicată în acte infracționale înainte de implicarea agenţilor statului sau a persoanelor private care acţionează sub supravegherea agenţilor statului. Existența acestor informații nu este necesară în cazul denunțării faptei de către o persoană obișnuită. În ultimul caz va fi verificată buna credință a acestei persoane.
• comportamentul agentului sub acoperire, care trebuie să fie unul pasiv și doar să „însoțească” suspectul în comiterea infracțiunii. Prima ofertă din partea agentului nu încalcă rolul pasiv al acestuia. Este totuși inadmisibil ca agentul să continue ofertele atunci când suspectul refuză în mod clar prima ofertă. Operațiunile sub acoperire nu trebuie să conțină reînnoirea insistentă a ofertei, promisiuni financiare sau apelarea la compasiune. Pentru a analiza comportamentul agentului, vor fi studiate cu atenție înregistrările transmiterii controlate;
• oferirea accesului apărării, după operațiune, la materialele care confirmă întrunirea primelor două condiții, inclusiv audierea agentului sub acoperire. Acest fapt însă nu presupune oferirea accesului la datele care permit identificarea agentului, dacă identitatea acestuia este cifrată, sau când nu este clar cine a fost agentul.

Toate cele trei condiții trebuie întrunite cumulativ.

Provocarea la comiterea infracțiunilor de corupție

Analizând argumentele din recursuri referitoare la provocare, Curtea Supremă de Justiție, în practica sa, s-a expus detaliat pe marginea provocării la comiterea infracțiunilor de corupție, prin prisma criteriilor menționate supra.

Cauze penale în care provocarea a fost analizată prin prisma informațiilor preliminare privind implicarea persoanei în acte infracționale înainte de implicarea agenţilor statului)

În cauza penală nr. 1ra-842/2023, la § 51, Curtea Supremă de Justiție nu a constatat incidența primului criteriu (existența informațiilor preliminare că persoana ar fi implicată în acte infracționale înainte de implicarea agenţilor statului), motiv din care, a menținut soluția instanței de apel de recunoaștere a vinovăției persoanei pentru traficul de influență (art. 326 alin. (2) lit. b) din Codul penal). Completul de judecată nu a reținut argumentele părții apărării privind provocarea în comiterea infracțiunii, odată ce a fost probată pretinderea banilor de către condamnat, până la depunerea denunțului și autorizarea efectuării măsurilor speciale de investigație.

Lipsa provocării a fost atestată și în cauza 1ra-1715/2017. Constatând pretinderea de către inculpat a sumei de 1000 de euro pentru angajarea în funcţie a unei persoane, până la denunțarea la CNA, instanța supremă a atestat că nu a avut loc vreo provocare la comiterea infracțiunii de corupere pasivă.

Cauze penale în care provocarea a fost analizată prin prisma celui de-al doilea criteriu - comportamentul agentului sub acoperire

Analizând argumentul părții apărării formulat în recurs privind nulitatea probelor obținute prin acțiunile agenților sub acoperire de provocare, CSJ a susținut argumentele instanței de apel, precum că înregistrările de comunicare și imaginile întâlnirilor dintre denunțător și condamnat au arătat că agenții sub acoperire nu au exercitat presiuni asupra inculpatului pentru a-l determina să comită infracțiunea de trafic de influență.

Într-o altă speță, instanța de recurs a atestat că, la comiterea infracțiunii de trafic de influență, inculpatul a acționat din proprie inițiativă, fapt confirmat prin înregistrările audio, iar agenții sub acoperire nu au avut un rol activ în determinarea acestuia de a comite fapta.

Examinând argumentul de provocare, Curtea a reținut că nu există indicii că polițiștii ar fi provocat sau încurajat condamnatul să comită infracțiunea. Nici o probă nu relevă presiuni sau constrângeri din partea acestora. Dimpotrivă, polițiștii l-au avertizat cu privire la caracterul ilegal al faptei, însă condamnatul a insistat în oferirea banilor, aflându-se în automobilul de serviciu al poliției și plasându-i pe bancheta din față.

Analizând argumentul părții apărării privind provocarea la infracțiune, Curtea Supremă de Justiție a menționat că instanța de apel analizând probele din dosar a stabilit cu certitudine că nu au existat semne de provocare în cazul inculpatului, concluzionând că acesta a primit voluntar banii, fără presiuni externe. Înregistrările audio-video au confirmat lipsa de reticență la primirea banilor, iar argumentul apărării privind intenția de restituire nu a fost susținut de probe. Deși declarațiile martorilor conțin unele contradicții, acestea nu afectează legalitatea deciziei instanței. Fapta a fost încadrată potrivit art. 315 din Codul contravențional, întrucât banii au fost primiți în exercițiul funcției, înaintea externării pacientului, de către un medic aflat sub interdicția de a primi bani, aspect susținut și de denunțul formulat la CNA.

Provocarea la comiterea infracțiunii de circulație ilegală a drogurilor, etnobotanicelor sau analogilor acestora în scop de înstrăinare

Informații preliminare că persoana ar fi implicată în acte infracționale înainte de implicarea agenţilor statului și oferirea accesului apărării, după operațiune, la materialele care confirmă întrunirea primelor două condiții

Într-un recurs formulat de partea acuzării se invoca dezacordul cu privire la achitarea a două persoane învinuite de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 217¹ alin. (4) lit. d) din Codul penal (punerea în circulaţie ilegală a drogurilor în scop de înstrăinare în proporții deosebit de mari). Curtea Supremă de Justiție a examinat argumentele cu privire la provocarea la comiterea infracțiunii pentru fiecare persoană separat.

Curtea a constatat că doar în privința unei persoane (A.P.) era întemeiată soluția de achitare. Au fost constatate dubiile cu privire la provocarea lui A.P., ce nu au fost înlăturate de către acuzare. Acestea urmează a fi interpretate în favoarea apărării. CSJ a menționat că la dosar nu existau dovezi obiective care să ateste dorința inculpatului de a înstrăina droguri înainte de intervenția agentului sub acoperire. Deși din materialele cauzei a rezultat implicit că acțiuni de documentare au fost întreprinse, instanța a atestat că la materialele cauzei nu au fost anexate probe, precum: corespondența anterioară și însăși telefoanele mobile ridicate de organul de urmărire penală. Acestea puteau exclude versiunea apărării că pe parcursul a mai multor luni A.P. a fost contactat insistent de către agentul sub acoperire cu scopul procurării drogurilor. De asemenea, agentul sub acoperire nu a putut fi adus de acuzare pentru a fi audiat în instanța de recurs. În privința lui A.P. Curtea Supremă de Justiție a atestat incidența criteriului I și III și a constatat existența provocării lui A.P. la comiterea infracțiunii.

Cu referire la cea de-a doua persoană (A.A.), Curtea Supremă de Justiție a constatat că nu a avut loc provocarea și persoana urmează să fie recunoscută vinovată. Concluzia dată a survenit în urma analizei detaliate a circumstanțelor cauzei, precum: declarațiile agentului sub acoperire, ale inculpaților și acțiunile lui A.A. până la implicarea agentului. Completul de judecată a atestat că A.A. a acționat cu bună-știință și de sine stătător și nu a avut contacte cu agenții statului, făcând rost de droguri la solicitarea lui A.P.

Informații preliminare că persoana ar fi implicată în acte infracționale înainte de implicarea agenţilor statului și comportamentul pasiv al agentului sub acoperire

CSJ a confirmat aprecierea instanței de apel, precum că acțiunile investigatorilor sub acoperire nicidecum nu au avut efectul unei provocări și instigări la săvârșirea infracțiunii imputate condamnatului din partea autorităților statului, iar probele administrate au arătat că infracțiunea ar fi fost săvârșită și fără intervenția organelor de drept.

La examinarea recursului procurorului în cauza penală nr. 1ra-806/2022, instant supremă a menținut hotărârile instanțelor de fond, care au stabilit în mod repetat că inculpatul nu cunoștea despre prezența drogurilor în garajul său, acestea fiind plasate de o altă persoană la indicația poliției. Completul de judecată a respins detaliat argumentele acuzării privind găsirea banilor la percheziție, odată ce inculpatul nu a fost acuzat de vânzare de droguri, ci de procurare și păstrare, pentru care nu are relevanță deținerea unei sume de bani. Totodată, Curtea a atestat că materialele declarate nule nu au afectat probele care au determinat concluzia instanței de apel că drogurile au fost plasate în garaj fără știrea inculpatului.

surs: bizlaw.md