Avizul consultativ a fost solicitat în contextul examinării declarației de abținere a judecătorului de la examinarea unui acord de recunoaștere a vinovăției într-o cauză în care același judecător a respins anterior un alt acord încheiat cu același inculpat. Declarația de abținere se întemeiază pe dispozițiile art. 33 alin. (2) pct. 5) și 6) Cod de procedură penală, transmite BizLaw.MD.

Potrivit CSJ, art. 33 Cod de procedură penală prevede exhaustiv toate situațiile de incompatibilitate a judecătorului. Alin. (2) al acestui articol stabilește că un judecător nu poate participa la judecarea unei cauze dacă a pronunțat hotărâri în aceeași cauză prin care și-a exprimat opinia asupra vinovăției inculpatului, sau dacă există circumstanțe susceptibile să genereze îndoieli rezonabile cu privire la imparțialitatea sa. Alin. (3) explică că interdicția de a participa la o nouă judecare a cauzei se aplică față de examinarea în fond, cât și față de toate căile de atac, atât ordinare cât și extraordinare. Aceste interdicții au scopul de a asigura imparțialitatea judecătorului la judecarea fondului cauzei.

CSJ reține că, după modificările din anul 2023, competența instanței de judecată la judecarea cauzelor penale în baza acordului de recunoaștere a vinovăției este mai limitat. Conform art. 509 alin. (2) Cod de procedură penală, judecătorul doar constată dacă inculpatul înțelege învinuirea și consecințele acordului, recunoaște vinovăția și că a încheiat acordul benevol și îl susține. După cum prevede art. 509² alin. (1) Cod de procedură penală, judecătorul poate respinge acordul de recunoaștere a vinovăției doar dacă:

a) nu sunt respectate condițiile prevăzute la art. 504 alin. (3) și (4) (subiecții care pot încheia acordul și infracțiunile pentru care acordul poate fi încheiat);

b) nu este respectat art. 505 alin. (2) (suficiența probelor pentru constatarea vinovăției);

c) nu este respectat art. 508 alin. (1) (disjungerea cauzei și conținutul acordului, după ce instanța a oferit termen pentru înlăturarea omisiunilor);

d) încadrarea juridică a faptei este eronată;

e) pedeapsa convenită în acord ori modul de executare a pedepsei sunt contrare legii, sau pedeapsa este nejustificat de blândă.

Curtea precizează că spre deosebire de legislația în vigoare până la 22 august 2023, în prezent, dacă judecătorul respinge acordul, conform art. 509² alin. (1) Cod de procedură penală, acordul se restituie procurorului pentru continuarea urmăririi penale.

Aceasta nu declanșează automat procedura contencioasă. Procurorul are discreția de a încheia un nou acord după înlăturarea omisiunilor stabilite de judecător, sau de a transmite cauza în instanța de judecată pentru examinare conform procedurii generale, inclusiv de a acumula probe suplimentare. Procurorul nu poate prezenta din nou instanței de judecată același acord, fără înlăturarea omisiunilor, iar în cazul înlăturării omisiunilor, obiectul examinării ulterioare se schimbă. Aceeași logică rezultă și din art. 33 alin. (4) Cod de procedură penală, care permite aceluiași judecător să examineze succesiv mai multe demersuri de arestare în privința aceluiași persoane.

Completul de asemenea subliniază că, conform art. 509 Cod de procedură penală, la examinarea acordului de recunoaștere a vinovăției în instanța de judecată, procurorul dă citire acordului și este audiată poziția inculpatului și a apărătorului cu privire la acord. Dacă recunoaște acordul, inculpatul face declarații cu privire la fapta incriminată și probele anexate la dosar. Art. 509¹ alin. (3) pct.4) Cod de procedură penală, de asemenea prevede, că atunci când stabilește vinovăția, judecătorul se bazează pe probele prezentate de procuror și acceptate de inculpat. Prin urmare, atunci când stabilește vinovăția inculpatului în baza acordului de recunoaștere a vinovăției, pe lângă elementele constitutive ale infracțiunii incriminate, judecătorul va verifică credibilitatea recunoașterii vinovăției de către inculpat. În cazul respingerii acordului, judecătorul nu se pronunță asupra fondului cauzei, nu apreciază toate probele care pot exista în dosar și nu formulează concluzii referitoare la vinovăția sau nevinovăția inculpatului.

Având în vedere cele menționate, soluționarea unei cause penale de către același judecător, după respingerea de către acesta a acordului de recunoaștere a vinovăției, nu cade sub incidența incompatibilităților din art. 33 Cod de procedură penală. Drept consecință, distribuirea repetată a cauzei către judecătorul care anterior a respins un acord de recunoaștere a vinovăției în aceeași cauză penală, cu privire la același inculpat, nu constituie temei de abținere sau de recuzare a judecătorului.

Astfel, CSJ a emis avizul consultativ potrivit căruia respingerea în trecut a acordului de recunoaștere a vinovăției nu constituie un impediment pentru examinarea ulterioară a cauzei penale de către același judecător, în procedură generală sau în procedură simplificată.