La 1 februarie 2022 CtEDO a pronunțat hotărârea cu privire la fondul cauzei Tegulum S.A. v. Republica Moldova (nr. 53982/11), constatând că revocarea dreptului societății reclamante de a exploata cariera de calcar și pietriș Vărăncău, din cauza neutilizării perimetrului minier timp de mai mult de doi ani la acel moment, a fost disproporționată și că, prin urmare, a existat o încălcare a Articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (în continuare „Convenția”). Din acest motiv, Curtea a acordat societății reclamante suma de 5.000 de euro în calitate de despăgubire pentru prejudiciul moral și 5.045,76 de euro pentru costuri și cheltuieli. Ea a rezervat chestiunea cu privire acordarea despăgubirilor pentru prejudiciul material pentru o hotărâre separată, invitând societatea reclamantă și Guvernul Republicii Moldova să prezinte observațiile lor scrise cu privire la această chestiune și, în special, să analizeze posibilitatea unei soluționări amiabile în acest sens, transmite BizLaw.MD.

În urma pronunțării hotărârii Curții din 1 februarie 2022 cu privire la fondul cauzei, Agentul guvernamental și compania reclamantă au depus cereri de revizuire la Curtea Supremă de Justiție, în vederea obținerii restitutio in integrum. În special, societatea reclamantă a solicitat redeschiderea procedurilor naționale și o nouă examinare a pretențiilor sale prin care se solicita anularea actelor administrative care i-au revocat dreptul de a exploata cariera Vărăncău.

La 4 mai 2022, Curtea Supremă de Justiție a admis cererile, a dispus redeschiderea procedurilor și a anulat decizia sa definitivă din 13 aprilie 2011 cu reținerea cauzei în procedura Curții Supreme de Justiție în vederea unei noi examinări a recursului societății reclamante.  

Ulterior, prin decizia din 27 iulie 2022, Curtea Supremă de Justiție a admis recursul, constatând că societatea reclamantă dobândise, în baza Legii nr. 485 din 11 martie 2009 (care definea perimetrul în care putea desfășura operațiuni miniere la cariera Vărăncău), dreptul de a exploata zăcămintele de calcar și nisip – pietriș de la fața locului până la epuizarea acestora. De asemenea, instanța de recurs a constatat că actele administrative care au revocat acest drept au fost contrare legii.

La 5 martie 2026, Curtea a pronunțat hotărârea cu privire la satisfacția echitabilă în prezenta cauză. Aceasta a notat că după pronunțarea hotărârii sale cu privire la fondul cauzei, procedurile interne relevante au fost redeschise și au dus la o hotărâre definitivă care a repus în vigoare actele administrative care autorizau societatea reclamantă să exploateze zăcămintele de calcar și nisip-pietriș din cariera Vărăncău.

Totodată, Curtea a observat că, societății reclamante nu i s-a acordat nici o altă despăgubire pentru imposibilitatea exercitării drepturilor sale miniere din octombrie 2010 (când drepturile sale de a exploata cariera au fost revocate) până în ianuarie 2023 (când drepturile sale în acest sens au fost restabilite).

Prin urmare, Curtea a concluzionat că societatea reclamantă a suferit o pierdere reală de valoare a zăcământului mineral ca urmare a încălcărilor constatate în prezenta cauză și a acordat societății reclamante 450.000 de euro cu titlu de prejudiciu material și 7.500 de euro cu titlu de costuri și cheltuieli.

Rezumatul hotărârii a fost efectuat de către Direcția agent guvernamental din cadrul Ministerului Justiției al Republicii Moldova.