Șeful statului a explicat că legea actuală privind securitatea este învechită, fiind în vigoare din 1995, iar schimbările majore din ultimii ani, impun actualizarea acesteia.

Totodată, Maia Sandu a accentuat că din acest consiliu fac parte și reprezentanți ai Guvernului și Parlamentului, respectiv, dacă nu va exista o majoritate de voturi, președintele nu va putea promova anumite decizii.

„Președintele are nevoie de anumite instrumente. Știți că în România și în alte țări europene, precum Spania, Grecia, deciziile Consiliului Național de Securitate au caracter obligatoriu. Și nu toate deciziile vor avea un astfel de caracter, dar cele care vizează securitatea și apărarea, care țin de responsabilitatea președintelui, mi se pare normal să fie obligatorii. Pentru că, dacă doar recomanzi și nu se întâmplă nimic, cum poți asigura securitatea? Și vreau să subliniez acest lucru, deoarece unii spun că acum președintele va dobândi mai multă putere. În primul rând, am menționat deja că, pentru a exista o majoritate în Consiliul Suprem de Securitate, acolo sunt reprezentanți ai Parlamentului și ai Guvernului. Dacă se schimbă puterea, majoritatea va fi de partea cealaltă. Deci, acest lucru nu schimbă nimic”, susțin Sandu.

Președintele a respins și acuzațiile potrivit cărora aceste modificări legislative ar fi fost inițiate pentru a pregăti terenul în eventualitatea pierderii majorității parlamentare de către PAS.

Aceste legi sunt rezultatul colaborării între președinție, parlament și consilierii pe securitate națională, fiind necesare pentru a actualiza legislația în domeniul securității, care este depășită.

Menționăm că subiectul extinderii atribuțiilor Consiliului Suprem de Securitate, aflat în subordinea instituției prezidențiale, a stârnit critici din partea opoziției parlamentare și a unor formațiuni extraparlamentare. Aceștia invocă acuzații de uzurpare a puterii în stat și susțin că această lege ar contraveni Constituției. 

Potrivit inițiativei legislative, deciziile CSS ar deveni obligatorii pentru autoritățile publice, iar nerespectarea acestora – sau obstrucționarea lor – ar urma să fie pedepsită penal. Sancțiunile ar putea ajunge până la cinci ani de închisoare.

Textul propus include o nouă definiție a amenințărilor hibride și extinde instrumentele prin care statul poate interveni în situații de risc, inclusiv prin colaborare extinsă între instituții.