Apelul vizează proiectul de lege nr. 148 din 6 mai 2026, înregistrat la Parlament sub numărul unic 281/MJ/2026. Prin articolul III punctele 11 și 13 și prin articolul IV, proiectul scoate formele agravate de tortură, prevăzute la art. 166¹ alin. (3) și (4) din Codul penal, din competența PCCOCS și le transferă procuraturilor teritoriale. Concomitent, proiectul modifică art. 9 alin. (5) din Legea nr. 3/2016 cu privire la Procuratură, prin eliminarea referinței exprese la combaterea torturii.

Semnatarii susțin că transferul încalcă obligația statului de a desfășura anchete efective și imparțiale, consacrată în art. 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și în articolele 12 și 13 din Convenția ONU împotriva torturii. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a condamnat Republica Moldova în zeci de cauze pentru anchete ineficiente sau lipsite de independență (Corsacov, Pruneanu, Colibaba, Levinta, Gurgurov, printre altele). Plasarea anchetelor la procuraturile teritoriale ar genera un viciu structural de imparțialitate obiectivă, fiindcă procurorii teritoriali colaborează zilnic cu chiar subdiviziunile Poliției și ale Administrației Naționale a Penitenciarelor din care provin, de regulă, autorii faptelor.

Argumentul descărcării de volum invocat de autorul proiectului este infirmat de datele Procuraturii Generale. Raportul anual pentru 2025 arată doar 10 procese penale privind tortura pe întreg teritoriul țării. Redistribuirea unui asemenea număr între peste 30 de procuraturi teritoriale ar însemna, în medie, mai puțin de o cauză la 4 ani per procuratură, cu fragmentarea expertizei acumulate la PCCOCS pe parcursul a aproape un deceniu.

Datele arată o impunitate persistentă în cauzele de tortură. Un studiu al Centrului de Resurse Juridice din Moldova, publicat în decembrie 2022, indică o rată medie a achitărilor în primă instanță de 50 la sută, de aproximativ 15 ori peste media națională. Durata medie a judecării unei cauze de tortură în toate cele trei grade de jurisdicție ajunge la șase ani. Doar 4-5 la sută din plângerile de rele tratamente ajung la trimiterea în judecată. Avocatul Poporului a reținut, în comunicatul din 7 aprilie 2026, că tratamentul aplicat persoanelor private de libertate atinge în continuare nivelul de severitate prevăzut de art. 3 din Convenție.

Semnatarii ridică și o obiecție de tehnică legislativă. Curtea Supremă de Justiție a sesizat în avizul său că modificările privind tortura nu au legătură cu obiectul declarat al proiectului (eficientizarea investigării corupției și a criminalității financiare) și a recomandat examinarea lor într-un proiect separat, consultat cu toți subiecții interesați. Măsurile invocate din Agenda de reformă pentru aderarea la Uniunea Europeană vizează combaterea fraudei și a corupției care afectează interesele financiare ale UE, fără legătură cauzală cu regimul de competență în materia torturii.

Apelul formulează patru solicitări către Parlament și autoritățile competente. Prima vizează excluderea articolului IV din proiect și păstrarea redacției actuale a art. 9 alin. (5) din Legea nr. 3/2016. A doua privește reformularea articolului III punctele 11 și 13, cu menținerea trimiterii la art. 166¹ alin. (3) și (4) din Codul penal în competența PCCOCS. A treia se referă la consolidarea, prin măsuri instituționale și bugetare distincte, a capacităților PCCOCS și ale Secției combatere tortură din cadrul Procuraturii Generale. A patra cere publicarea unei analize de impact a modificărilor propuse, anterior adoptării oricărei intervenții asupra regimului de competență.

Apelul este semnat de Promo-LEX, Amnesty International Moldova, Centrul de Resurse Juridice din Moldova, Act for Involvement, Centrul de Politici și Reforme, Centrul de Reabilitare a Victimelor Torturii „Memoria”, Institutul pentru Drepturile Omului din Moldova, Centrul Parteneriat pentru Dezvoltare, Ambasada Drepturilor Omului, Centrul de Informații „GENDERDOC-M” și Inițiativa Pozitivă