11 ani în refugiu 

„Experiența în alpinism este esențială”, explică Christian Gerstgraser, președintele secției Rauris a Clubului Alpin Austriac, care caută de urgență un nou chiriaș pentru cabană.

Gerstgraser știe din proprie experiență ce presupune această muncă, el și soția sa având grijă de refugiu timp de 11 ani, între 1985 și 1996. 

Motivul pentru care a renunțat? „Aveam un copil mic, iar locul este prea periculos pentru cei mici. Când ieșea afară, cineva trebuia mereu să-l supravegheze”, spune Christian Gerstgraser. Cu toate acestea, timp de doi ani și-au crescut băiatul la cabană, fiind pregătiți în orice moment să-l coboare pe jos la Heiligenblut.

După plecarea lui Gerstgraser, fratele său a preluat conducerea, urmat de nepoata sa, iar ultimul administrator a renunțat după 14 ani din motive de sănătate. 

Un loc de muncă pentru alpiniști și bucătari 

„Căutăm o gazdă pentru cabană care să fie bucătar, chelner și alpinist”, spune Gerstgraser, subliniind că un candidat ideal ar trebui să fi urcat deja pe jos un vârf de 3.000 de metri. Deși există o telecabină modernă, aceasta poate fi scoasă din funcțiune zile întregi din cauza vremii nefavorabile. 

Ideal ar fi ca postul să fie ocupat de un cuplu, pentru a putea împărți sarcinile. „Bucătăria este simplă, e nevoie doar de pregătirea unor mese de refugiu, dar și de menținerea ordinii în camere și spațiile comune”. Zittelhaus dispune de 80 de paturi.

Deși anterior refugii similare erau închiriate cu ușurință, de data aceasta găsirea unui nou administrator s-a dovedit surprinzător de dificilă. „Nici măcar nu am fost nevoiți să facem publicitate pentru cel mai mic refugiu din Alpi, cabana Rojacher, situată la 2.700 de metri”, se miră Gerstgraser.

Mulți candidați, dar mereu o problemă 

Până acum, au fost mai multe aplicații pentru Zittelhaus, dar mereu a existat un obstacol. „Unii nici măcar nu știu unde se află Sonnblick. Am avut deja cinci discuții serioase, dar întotdeauna a intervenit ceva: într-un cuplu, femeia a considerat locul prea izolat, într-un alt caz, partenerului i s-a părut prea multă vegetație, iar altor candidați sezonul li s-a părut prea scurt”, explică Gerstgraser. 

Sezonul principal durează doar trei luni, din iunie până în septembrie, iar înainte de aceasta, refugiul este accesibil doar pentru schiorii de turism, în weekendurile cu vreme bună, începând din martie. 

Ultima pereche interesată a renunțat luna trecută. „Erau aproape perfecți – doi alpiniști care s-au mutat recent în zonă și doreau un stil de viață retras. Dar aveau un copil de 15 luni și niciun sprijin familial în apropiere”, a dezvăluit Christian Gerstgraser.

Dacă în următoarea lună nu se găsește un nou administrator, Clubul Alpin va recurge la Planul B: preluarea directă a refugiului și angajarea unui bucătar și a unor ospătari.

Sursa: libertatea.ro