UAAM menționează că, în prezent, asupra Legii insolvabilității sunt promovate în paralel mai multe inițiative legislative, elaborate de autori diferiți, care intervin asupra acelorași instituții fundamentale ale procedurii de insolvabilitate: regimul creanțelor, ordinea de distribuire a mijloacelor bănești, poziția creditorului bugetar, drepturile creditorilor garantați, mecanismele de restructurare, planul de reorganizare, colectivitatea procedurii, suspendarea executărilor individuale, statutul administratorului insolvabilității și al lichidatorului, precum și cadrul de exercitare a profesiei de administrator autorizat, relatează bizlaw.md.

UAAM subliniază că Legea insolvabilității nu este o lege sectorială care privește exclusiv administratorii autorizați. Aceasta este o lege economică fundamentală, cu impact direct asupra creditării, investițiilor, protecției creditorilor, restructurării întreprinderilor viabile, recuperării creanțelor, menținerii locurilor de muncă și reintegrării activelor în circuitul economic.

”Promovarea concomitentă a mai multor proiecte, fără o concepție unitară și fără o analiză integrată a impactului cumulativ, creează riscul încălcării regulilor de tehnică legislativă, apariției unor norme contradictorii, paralelisme legislative, practică judiciară neuniformă și blocaje în aplicarea Legii insolvabilității”, menționează UAAM.

În opinia UAAM, modificarea unei legi atât de complexe nu poate fi realizată prin intervenții izolate. Fiecare modificare asupra creanțelor, ordinii de distribuire, mecanismelor de executare, planului de restructurare sau statutului participanților la procedură produce efecte asupra întregii arhitecturi a legii. Din acest motiv, proiectele trebuie examinate împreună, într-un proces unic, coordonat și fundamentat.

UAAM atrage atenția că unele propuneri pot conduce la consolidarea disproporționată a poziției creditorului bugetar în raport cu ceilalți creditori. Interesul fiscal al statului este legitim, însă acesta trebuie realizat în cadrul regulilor generale ale procedurii colective, nu prin transformarea Legii insolvabilității într-un mecanism de executare preferențială în favoarea unei singure categorii de creditori.

”Procedura de insolvabilitate are ca scop administrarea eficientă și echilibrată a patrimoniului debitorului, în interesul tuturor creditorilor, potrivit rangurilor și garanțiilor stabilite de lege. Dacă anumite creanțe ajung să fie tratate preferențial, în detrimentul băncilor, creditorilor garantați, salariaților, furnizorilor, creditorilor chirografari sau altor participanți la circuitul economic, se afectează încrederea în garanții, în mecanismele de recuperare a creanțelor și în echilibrul procedurii collective”, se precizează în comunicatul emis de UAAM.

Un asemenea dezechilibru poate produce efecte economice directe: scumpirea finanțării, reducerea accesului întreprinderilor la creditare, diminuarea investițiilor, blocarea activelor în proceduri îndelungate și reducerea gradului de recuperare a creanțelor.

Un alt risc major privește afectarea principiului colectivității procedurii de insolvabilitate. Unele propuneri pot crea mecanisme prin care anumite sume recuperate să fie direcționate prioritar sau individual către creditorul care a inițiat acțiunea, în loc să intre în masa debitoare și să fie distribuite tuturor creditorilor potrivit ordinii stabilite de lege.

”O asemenea abordare poate transforma procedura de insolvabilitate dintr-o procedură colectivă într-o competiție individuală între creditori. În loc de administrare unitară a patrimoniului debitorului, se poate ajunge la litigii paralele, conflicte între creditori, blocarea activelor și prelungirea procedurilor. Capitalul ar rămâne blocat în dosare de insolvabilitate, în loc să fie reintegrat rapid în circuitul economic”, spune UAAM.

UAAM semnalează și riscul limitării mecanismelor de restructurare. Prin unele modificări promovate se propune ca anumite creanțe, în special creanțele bugetare, să nu poată fi afectate prin planul de restructurare, inclusiv prin reducere, eșalonare sau alte mecanisme de ajustare.

”În practică, întreprinderile aflate în dificultate financiară au datorii față de mai multe categorii de creditori: bănci, buget, furnizori, salariați și alți participanți la circuitul economic. Un plan de restructurare poate funcționa doar dacă efortul de redresare este distribuit echilibrat între clasele de creditori, cu respectarea garanțiilor legale. Excluderea completă a unei categorii importante de creanțe de la restructurare poate compromite redresarea întreprinderilor viabile și poate conduce la falimente care ar fi putut fi evitate”, menționează UAAM.

De asemenea, UAAM atrage atenția asupra riscului introducerii unor categorii noi de creanțe, tabele suplimentare sau proceduri paralele de validare, fără integrarea clară a acestora în sistemul actual al Legii insolvabilității. O asemenea abordare poate genera incertitudine privind ordinea de plată, efectele validării creanțelor, raportul dintre creanțele curente și cele istorice, precum și modul de distribuire a masei debitoare.

În acest context, inclusiv propunerile privind remunerarea administratorilor autorizați și limitarea numărului de proceduri administrate trebuie analizate nu izolat, ci prin prisma impactului asupra eficienței procedurilor. Procedurile complexe necesită administrare profesionistă, resurse adecvate, celeritate și capacitate de gestionare a litigiilor, activelor și conflictelor dintre creditori. Orice limitare rigidă, nefundamentată prin date și analiză de impact, poate reduce eficiența procedurii și gradul de recuperare a creanțelor.

UAAM subliniază că riscul principal nu constă într-o simplă modificare tehnică a unor articole, ci în posibilitatea creării unor blocaje economice. Aceste blocaje pot include reducerea creditării, creșterea costurilor de finanțare, diminuarea încrederii în garanții, eșecul restructurărilor, creșterea numărului de falimente, pierderea valorii activelor și reducerea recuperărilor pentru creditori.

UAAM a solicitat examinarea unitară a tuturor proiectelor de modificare a Legii insolvabilității, organizarea unor consultări largi, efectuarea unei expertize juridice și economice independente, implicarea partenerilor internaționali și respectarea principiilor moderne ale dreptului insolvabilității.