Igor Munteanu consider că făptașii dispariției cartușelor vor fi mult mai ușor de găsit decât doi manageri, care să gestioneze gravele crize a companiilor de stat într-o economie care se duce la fund în RM.

Astfel, liderul CUB și-a explicat poziția în acest sens:

1.Căile Ferate ale Moldovei (CFM) și Aeroportul Internațional (AIC) sunt companii sistemice. Ambele au fost readuse sub o conducere nouă, după lungi crize legate de anularea concesionării viciate (în cazul AIC) și haosul economic și administrativ din CFM). Situația companiilor de stat continuă să se înrăutățească în RM. La 1 ianuarie 2021, din 249 companii de stat și societăți pe acțiuni cu participarea statului, doar 153 mai erau active, 43 companii erau în insolvabilitate, 28 lichidare și 50 inactive. În total, companiile de stat generau 22 mlrd lei (5,8% din total) și angajau 34.000 lucrători (6,4% din total). Rentabilitatea întreprinderilor de stat era de 4-5 ori mai mic (11,7%) decât media pe economie (78,8%). Toate companiile de stat sunt gestionate extrem de prost și ineficient.

2. De regulă, problemele cheie cu care se confruntă companiile de stat sunt legate de 1) îndatorarea lor excesivă (datoriile și arieratele se ridică la 3,3% PIB și 7,3% din bugetul de stat/2021), 2) clientelismul politic (influența factorului politic crează riscul unor aranjamente și scheme vicioase la fiecare etapă a managementului instalat în aceste companii), 3) competiția neloială, accesul imediat la ajutorul de stat în condiții de criză absolvește managementul de obligația căutării de soluții nestandard și afectează climatul investițional și echitatea în raport cu alți competitori, 4) calitatea precară a serviciilor oferite, determinând clienții să se orienteze spre alți furnizori (privați) de servicii. De cele mai multe ori, companiile de stat continuă să furnizeze servicii sub calitatea medie de pe piață, la tarife mici, ne-competitive, știind că oricând pot fi salvați de stat. Doar 11,5% din întreprinderile de stat aveau dezvoltate scenarii de criză în pandemie și continuau să acumuleze arierate, fără a căuta soluții alternative. Problemele continuă să se adune, iar rolul managerului de a ridica aceste companii din starea lor vegetativă scade furtunos.  

3. Ambele copanii din care pleacă managerii de top au trecut prin aceste crize, dar rămân extrem de vulnerabile. Demisiile celor doi nu sunt niște simple accidente, ci vorbește grăitor despre grave probleme sistemice nerezolvate în economia întreprinderilor de stat din RM. Ambii ex-manageri au ținut morțiș să comunice presei că pleacă din proprie dorință, dar au spus că există anumite constrângeri majore, care i-au împiedicat să-și onoreze obligațiile. Dacă Vozian a indicat ”birocrația excesivă și lipsa de competențe efective”, atunci Tofilat a indicat asupra ”incoerenței viziunilor privind riscurile, prioritățile și acțiunile între politic și corporativ”, altfel spus, un conflict între preferințele guvernului (politic) și viziunea managementului (tehnocratic) de a face compania profitabilă. Ambii au susținut în relatările lor că deciziile se i-au extrem de lent în sectorul pe care l-au gestionat, inconsecvent, iar ingerințele organelor de control îi lasă pe manageri înfara oricărei protecții. De ”laude speciale” s-au bucurat mai ales inspecția financiară a Minfin, dar și alte agenții ale statului, care pot bloca oricând o companie de stat, în opinia celor doi manageri. Mai mult, managerii au formulat obiecții serioase față de APP, care a fost informat despre anumite atacuri raider concertate, riscuri și activități nocive constatate de manageri, la care nu s-a răspuns.

4. Demisiile vorbesc despre lipsa de reformă în sectorul guvernanaței corporative, lipsa de manageri, lipsa de viziuni și politici, transparența redusă, aplicarea slabă a legilor, care să elimine birocrația exesivă și clientelismul politic. Consiliile înterprinderilor de stat sunt ticsite de funcționărași, care-și umplă buzunarele cu salarii nemeritate, și care nu fac altceva decât să instrumenteze diverse situații cu potențiale conflicte de interese. Statul gestionează extrem de prost proprietățile pe care le deține prin intermediul APP în valoare de peste 140 mlrd lei. Asta i-a făcut complici pe angajații APP la fraude și concesionări vicioase acum 10 ani în urmă. Lipsa de standarde în evaluarea activității companiilor de stat și deficitul constant de cadre reprezintă astăzi din nou stimulente pentru ruinarea proprietăților publice și invitație deschisă la corupție și abuzuri. Cât de mult s-au schimbat lucrurile astăzi în sistemul gestionat de APP și Ministerul Economiei? Cele 2 demisii nu sunt niște incidente separate, nu sunt excepții, ci reflectă o criză sistemică și urmează să fie tratate ca atare. 

,,Eu consider că demisiile celor doi manageri ilustrează randamentul extrem de slab al agențiilor care se ocupă de economie și gestionarea proprietăților de stat în RM (APP, Ministerul Economiei, Ministerul Finanțelor, Consiliul Concurenței, etc), iar economia este prioritate 1 pentru o guvernare democratică și responsabilă” a conchis Igor Munteanu.