Potrivit materialelor, inculpatul, a pretins de la o cunoștință de a sa, bani ce nu i se cuvin, în sumă de 5000 Euro, apoi convenind la suma de 4000 Euro, susținând că are influență asupra procurorului din cadrul Procuraturii municipiului Chișinău, oficiul Buiucani, care conducea urmărirea penală în privința sa (pentru un fapt de sustragere) și, pe care-l poate determina să înceteze urmărirea penală.

Astfel, pentru a influența procurorul de caz să adopte o decizie de încetare a urmăririi penale în cauza penală menționată, inculpatul a primit suma pretinsă de 4000 Euro (cauza fiind încetată pe motivul „împăcării părților”).

Urmărirea penală a durat 2 luni, iar judecarea cauzei 1 an, inculpatul recunoscându-și vina de comiterea faptei, dar nu și încadrarea juridică. La cererea inculpatului, judecătorul a acceptat examinarea cauzei penale în baza probelor administrate în faza de urmărire penală în procedură simplificată.

Astfel, prin sentință din 15 aprilie 2024, instanța a recunoscut vinovat inculpatul de comiterea infracțiunii de trafic de influență, stabilindu-i o pedeapsă sub formă de amendă în sumă de 90 000 lei.

Totodată, corpurile delicte - 18 bancnote cu nominalul a câte 50 Euro fiecare, ridicate în cadrul perchezițiilor, au fost trecute în venitul statului și a fost menținut sechestrul aplicat asupra mijlocului de transport deținut de condamnat - până la executarea pedepsei (achitarea amenzii).

Sentința a fost atacată de procurorii anticorupție cu recurs, la Curtea de Apel Chișinău, din motiv că acțiunile inculpatului au fost recalificate de la art. 326 alin. (2) lit. d) din Codul penal la art. 326 alin. (1) din Codul penal, fiind exclusă agravanta de la lit. d) urmate de obținerea rezultatului urmărit.