Potrivit rechizitoriului, în primăvara anului 2007, cei doi soți, acționând în scopul inițierii și organizării cerșetoriei și obținerii pentru sine a folosului material injust, i-au propus unui bărbat să plece în or. Moscova, Federația Rusă, să practice cerșetoria. 

Aflându-se într-o stare materială grea, nefiind angajat în câmpul muncii și fiind convins că în Federația Rusă va câștiga bine, a dat acordul de a pleca în țara de destinație. Inculpații au organizat transportarea persoanei, care din primăvara anului 2007 și până la finele anului, a cerșit pe străzile Moscovei. La fel, în perioada 2008 -2012, au organizat transportarea sistematică a persoanei în Rusia, cu același scop.

Nefiind de acord cu sentinţa, procurorul de caz a declarat apel, prin care a solicitat casarea sentinței și rejudecarea cauzei, cu adoptarea unei noi hotărâri, prin care inculpata să fie recunoscută vinovată cu stabilirea pedepsei sub formă de 7 ani de închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții şi de a desfășura activități legate de gestionarea resurselor umane și alte activități conexe, pe un termen de 3 ani, iar inculpatul să fie condamnat la 7 ani 6 luni de închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții și de a desfășura activității legate de gestionarea resurselor umane şi alte activității conexe pe un termen de 4 ani.

Prin decizia Colegiului penal al Curţii de Apel Chişinău din 6 martie 2024, apelul procurorului a fost admis, cu recunoașterea vinovăției inculpaților și aplicarea pedepselor solicitate.

Decizia instanței de apel este definitivă și executorie, însă poate fi contestată cu recurs ordinar la Curtea Supremă de Justiție.