Se spune că Honore de Balzac consuma şi peste 50 de ceşti cu cafea într-o zi. Seara, la ora 18.00, servea o cină uşoară, după care se odihnea până la ora 1, când se apuca de scris timp de şapte ceasuri. Dormea apoi până la ora 9.30, când se trezea şi se reapuca de scris, până la ora 16.00. Urmau două ore de plimbări sau vizite, până la ora 18.00, când ciclul era reluat.

În fiecare dimineaţă, Ludwig van Beethoven număra 60 de boabe de cafea din care îşi pregătea ceaşca care îl ajuta să lucreze până la amiază.

Dragostea pentru cafea a regizorului David Lynch s-a făcut simţită şi în celebrul serial Twin Peaks, în care agentul Cooper era un mare iubitor şi consummator al acestei licori. Este cunoscut că David Lynch consumă de la zece până la douăzeci de ceşti de cafea pe zi. El spune că secretul este să te opreşti la ora 17:30.

Rutina lui Soren Kierkegaard includea trei lucruri – scrisul, plimbările şi multă cafea. El avea un mod inedit de a-şi prepara cafeaua: turna mult zahăr într-o ceaşcă, apoi turna cafeaua tare, neagră şi fierbinte peste piramida albă de zahăr.

Se spune că celebra licoare neagră a salvat-o pe Marilyn Monroe în ziua nuntii ei cu Arthur Miller. Uitând că rochia de mireasă pe care şi-a comandat-o era crem, Marilyn şi-a cumpărat voal alb. Actriţa a avut ideea salvatoare de a înmuia voalul în cafea, asortând astfel cele două piese vestimentare.

La prima vedere pare o simplă băutură neagră, aromată şi amară, dar în realitate este un produs de mare complexitate şi cu o lungă istorie.

Cafea dimineaţa, la prânz şi seara; cafea cu prietenii, partenerii de afaceri sau familia.

Istoria cafelei

Fiind originară din Africa de Est (Etiopia) – regiunea Kaffa, de unde se pare că a preluat şi numele – cafeaua a fost răspândită mai întâi de arabi, urmaţi de turci şi apoi de europeni. Europenii au extins zonele lor de cultură (în Asia, America şi chiar Oceania), contribuind în acelaşi timp şi la răspândirea obiceiului de a bea cafea.

Putem afirma, de asemenea, că şi ţara noastră poate fi considerată ca fiind un consumator de cafea cu tradiţii deoarece prima cafea atestată documentar în Bucureşti datează din anul 1667. Este vorba despre prima cafenea deschisă de un turc originar din Constantinopol, pe nume Kara Hamie, amplasată pe locul unde astăzi se află Banca Naţională.

Conform documentelor, primele plante de cafea au fost aduse pe coastele Mării Roşii din Africa, fiind considerată iniţial aliment. Astfel, în triburile est-africane, boabele de cafea crudă erau măcinate şi prin amestecarea cu grăsime animală se obţinea o pastă, care era modelată sub formă de bile, iar acestea se consumau de către războinicii tribului pentru a avea mai multă energie în timpul luptelor.

Există şi legende mai vechi din ţările arabe, despre o băutură misterioasă amăruie cu efecte stimulatoare.

În jurul anului 1000, renumitul tămăduitor Avicenna, administra cafeaua în chip de medicament, etiopienii obţineau un fel de vin din fructele de cafea, prin fermentarea în apă a boabelor uscate, iar din secolul al XI-lea, cafeaua era preparată ca băutură caldă în Peninsula Arabiei.

Însă există două legende care atrag atenţia: în prima dintre acestea, o istorie apocrifă datând de la începutul secolului al XV-lea menţionează că un păzitor de capre yemenit, pe nume Khaldi, a observat cum caprele sale deveneau neastâmpărate şi energice după ce consumau fructele roşii care creşteau în tufişuri. Khaldi a dus aceste fructe la o mănăstire din apropiere, unde stareţul a fiert fructele în apă, obţinând un lichid amar dar aromat, foarte stimulator, care alunga oboseala şi somnolenţa.

A doua legendă spune că un dervis musulman care a fost condamnat de duşmanii lui să rătăcească prin deşert şi astfel să moară de foame, a auzit o voce care îl îndemna să mănânce fructele dintr-un arbore de cafea din apropiere. El a încercat să înmoaie fructele în apă şi a băut lichidul acela. Astfel s-a întors la ai săi cu ideea proprietăţilor divine şi a reţetei acestei băuturi.

Prima cafenea din lume a fost deschisă la Constantinopol în 1475.

Cafeaua a ajuns în India, Indonezia, America, dar şi Italia, unde a fost deschisă prima cefenea din Europa, în 1645 (Veneţia).

Olandezii au fost primii care au importat pe scară industrială şi au cultivat-o în propriile colonii din Java şi Ceylon. Tot ei au introdus-o în Japonia, în secolul XVII.

Originea cuvântului: de la regiunea Kaffa sau de la cuvântul “quahwek” care în limba arabă înseamnă “stimulent”. În secolul următor, cafeaua se răspândise deja în Orientul Mijlociu, Persia şi Turcia.

Cafeaua în lume

Cultura modernă a cafelei îşi are originea în Europa de Vest, în secolul al XVIII-lea. Răspândită astăzi pe tot globul, este preparată şi consumată diferit de la o ţară la alta.

În Turcia, cafeaua se consumă tare, neagră şi dulce, preparată la nisip, o infuzie fină, fără urmă de zaţ.

Apa rece în care a fost adăugată cafea este încălzită la foc mic, apoi dată în clocot de câteva ori. După ce s-a “odihnit” puţin, se adaugă peste zahărul din ceşti.

În Grecia, procedeul este asemănător, cu diferenţa că zahărul cubic este înmuiat în alcool, căruia i se dă foc.

Austria, plină de cafenele elegante şi rafinate, se mândreşte cu wiener melange, o cafea servită cu lapte fierbinte şi topping de cremă de lapte.

În Franţa, este celebră cafe au lait, servită cu laptele adăugat în ceaşcă sau separat, pe farfurioară.

Tot în Franţa, se mai serveşte şi ”za faux” o cafea mai slabă, pe care împătimiţii băutori o numesc “suc de șosete”, de pe vremea când, pentru filtrarea zaţului, erau folosiţi ciorapii.

În Italia, ţara natală a espresso-ului, cel mai răspăndit este espresso simplu, dar şi cafe con panna, cu topping de frişcă dulce. Şi lista poate continua cu cappuccino, macchiato, lungo, ristretto, romano.

Bunele maniere legate de cafea sunt învăţate din copilărie, când fiecare este educat că un cappuccino se comandă până în ora 12.00.

În anul 1901, Luigi Bezzera a inventat primul aparat de espresso, care a fost perfecţionat în 1946, când a apărut băutura cappuccino (denumită după culoarea robelor călugărilor Capuchin).

Portughezii preferă cafeaua tare, cum ar fi o Bica: un shot de espresso tare şi amar.

Şi în Japonia, cafeaua a devenit o băutură importantă, căreia i-a fost asociată o sărbătoare, pe 1 octombrie. Deşi recunoscuţi ca mari consumatori de ceai, consumatorii de cafea, o preferă pe cea de foarte bună calitate.

Pentru reducerea ridurilor şi îmbunătăţirea aspectului pielii, japonezii fac baie într-un amestec format din cafea şi pulpă de ananas.

În Statele Unite ale Americii, celebră este caffee americano, o cafea diluată cu multă apă. Poate din acest motiv, pentru americani, dimensiunile unei cafele mici corespund în Europa unei cafele mari.

“Pauza de cafea”, adusă de scandinavi, apare în America încă din secolul al XIX-lea, ca metodă de odihnă la locul de muncă, dar şi ca încurajare a consumului.

Studiile arată că americanii beau 400 de milioane de ceşti de cafea pe zi, ceea ce face din Statele Unite cel mai mare consummator de cafea din lume.

În lumea arabă, cafeaua tare şi aromată este oferită musafirilor alături de curmale, iar refuzul este considerat o ofensă adusă gazdei, care o serveşte înainte de masă.

Cafeaua cu adaosuri

În multe ţări cafeaua se bea „îmbunătăţită”, de cele mai multe ori cu adaos de alcool.

Spaniolii adaugă sherry, ruşii adaugă vodcă, francezii coniac, austriecii adaugă zahăr, ciocolată, lapte sau smântână, iar veneţienii grappy sau alt alcool regional.