25.000 de dolari per copil 

Poate cea mai vie recunoaștere de către autorități a neputinței lor este decorarea demografului Alexei Raksha, care a explicat de mult timp că politica lor demografică este greșită. 

El spune că nu este necesar ca femeile să fie plătite pentru a avea copii mai devreme în viață, deoarece mamele mai tinere, care nasc pentru prima dată, nu vor avea mai mulți copii. Dar este necesar să se acorde plăți pentru următorii copii. Nici nu va fi ieftin: două milioane de ruble (25.000 de dolari) per copil. 

Nu trebuie să fii expert ca să știi că o mamă care este ea însăși puțin mai mult decât un copil va asocia pentru totdeauna copiii cu privarea de oportunitatea de a se bucura de tinerețe, de a primi o educație bună și de a-și construi o carieră.

Întrucât astfel de sarcini sunt de obicei neplanificate, copilul este adesea nedorit și neiubit. Pierzând șansa de a se impune, tânăra poate decide că a avea alți copii va fi prea costisitor. 

Un calcul cinic 

Pare inutil, arată sursa citată, să discutăm despre prostia politicii demografice a guvernului, deoarece este un calcul cinic. Guvernatorii se pot lăuda cu creșterea ratei natalității în jurisdicția lor fără niciun succes semnificativ.

Elevele nu rămân însărcinate de dragul banilor, ci din cauza inaccesibilității unor contraceptive eficiente și a lipsei de educație sexuală. În câțiva ani, toate aceste intervenții se vor dovedi a fi un eșec. Dar până atunci, oamenii aflați la conducere vor fi trecut peste. 

Este mult mai interesant să discutăm ce anume, pe lângă stimulentele materiale, ar putea provoca o creștere reală, pe termen lung și sustenabilă a fertilității. Istoria modernă demonstrează că acest lucru este posibil doar prin creșterea accesibilității locuințelor și a îngrijirii copiilor. 

Boom-ul nașterilor în SUA 

În 1947, dezvoltatorul american Levitt & Sons a lansat o casă modestă cu două dormitoare și o mansardă suficient de mare pentru a fi transformată în încă două. Erau accesibile ca preț, iar veteranii celui de-al Doilea Război Mondial le puteau cumpăra la un preț redus. Aceste case Levitt au fost construite în masă în anii 1950, extinzând suburbiile zonelor metropolitane. 

William Levitt credea că lupta împotriva comunismului prin casele sale. Nu exista nicio șansă ca o persoană care deținea propria casă să simpatizeze cu o ideologie care urmărește eradicarea proprietății private. Dar cea mai semnificativă contribuție a lui Levitt a fost la demografia Statelor Unite. În aceste case, ieftine și uniforme, a început boom-ul nașterilor în Statele Unite.

Este evident că lipsa spațiului locativ este unul dintre cele mai puternice mijloace de reducere a ratei natalității. Într-un apartament cu un dormitor poți naște cel mult un copil. Într-o garsonieră, niciunul. Ai putea avea doi copii într-un apartament cu două dormitoare, dar va fi înghesuit și inconfortabil. 

Mai mulți copii pun presiune și asupra cheltuielilor familiei, ceea ce face ca mutarea într-o locuință nouă să fie și mai dificilă. Locuirea într-o casă cu două dormitoare la un preț rezonabil, la care se pot adăuga încă două, la un preț redus, permite tinerilor căsătoriți să își mărească familiile, fără a fi nevoiți să caute un alt loc de locuit. 

Gospodinele perfecte 

Un alt lucru ingenios, poate neintenționat, pe care l-a făcut familia Levitt a fost normalizarea vieții suburbane, cu doi sau trei copii, într-un mediu de tip „gard alb”. 

Unii americani descriu acum această convenție ca fiind toxică. Femeile au fost forțate să se întoarcă acasă pentru a face loc veteranilor care reveneau în țară și li s-a spus că își pot găsi împlinirea fiind gospodinele perfecte. Acest lucru ar fi putut cauza probleme mai târziu. Dar, la vremea respectivă, a contribuit la creșterea numărului de copii.

Există mulți care susțin crearea unor astfel de suburbii în Rusia astăzi. Dar, până acum, eforturile se limitează la inițiative punctuale în unele regiuni.  

Motivul este simplu. Dezavantajele unor astfel de așezări sunt clar vizibile: lipsa infrastructurii sociale și accesibilitatea redusă a transportului public. 

Mai mult, majoritatea femeilor ruse nu au nici capacitatea, nici dorința de a deveni gospodine. Există o mulțime de obstacole în calea acestui lucru, de la rolurile de gen moderne, imposibilitatea de a supraviețui doar cu salariul soțului și problemele legate de securitatea financiară în caz de divorț. 

Reducerea prețului locuințelor, o soluție 

Cu toate acestea, există modalități de a învăța din experiența SUA, cum ar fi reducerea radicală a prețului locuințelor și facilitarea plăților la creditele ipotecare. 

Dezvoltatorii imobiliari ar trebui să fie implicați pentru a realiza acest lucru. Construirea de cartiere mari, cu spații comunitare și legături de transport public, este posibilă, dar mult mai puțin profitabilă. 

Însă, din moment ce Kremlinul poate adopta o linie dură atunci când este în interesul său, nu există niciun motiv pentru care să nu fie fermi în această privință. Mai mult, popularitatea tot mai mare a muncii de acasă facilitează problema modului în care femeile din cartierele slab conectate își pot găsi un loc de muncă. 

Modelul scandinav, mai plauzibil 

Cred că se va face așa ceva? Nu. În primul rând pentru că oamenii care insistă în prezent asupra creșterii ratei natalității fac acest lucru pentru a-și promova propriile cariere, mai degrabă decât pentru a rezolva problema. Prin urmare, Rusia ar putea urma exemplul Scandinaviei de a deveni o țară în care doar bogații pot avea mai mulți copii. 

La fel ca în Rusia, multe familii scandinave din clasa de mijloc au doi părinți care lucrează, iar femeia poate fi chiar cea care câștigă cel mai mult. Aceștia pot avea mijloacele de a angaja o bonă sau de a-și plasa copiii la creșe private. 

„Tu naști și statul se va ocupa de asta” 

Faptul că cuplurile înstărite au familii numeroase nu este de condamnat, însă problemele sociale ale Rusiei vor face mai dificilă ieșirea din tendințele actuale. Încurajarea nașterilor premature (și privarea femeilor de accesul la contracepție și avort în siguranță) va însemna că cea mai mare parte a societății ruse sărace va deveni din ce în ce mai marginalizată. Va fi apoi mai greu să se asigure că acești copii au parte de o educație adecvată.  

Sloganul „tu naști și statul se va ocupa de asta”, folosit în epoca sovietică, a dus la un număr îngrozitor de părinți care își abandonează copiii în orfelinate. 

Consecințele acestei devalorizări a relațiilor de familie se văd și astăzi. Soțiile și mamele își trimit bărbații la război în schimbul unor plăți în numerar, într-un mod îngrozitor. 

Rata natalității nu a crescut cu adevărat: Rusia a avut două perioade de creștere a numărului de nașteri: prima după 1945, iar a doua în 1969, când femeile au avut dreptul la 8 săptămâni de concediu plătit de fiecare dată după naștere. 

Nu vor să se sacrifice pentru societate 

O altă tendință pare să ia amploare în țările occidentale: fertilizarea târzie. Femeile cu vârsta de 40 de ani și peste, după ce și-au stabilit carierele și și-au construit o oarecare avere, folosesc fertilizarea in vitro și mamele surogat pentru a avea copii, dacă nu pot concepe pe cale naturală. 

Totuși, astfel de femei, de regulă, se limitează la 1-2 copii. Acest lucru nu va rezolva problema familiilor mai mici. Înseamnă doar că femeile care poate nu au născut deloc o vor face. 

Deși această tendință este prea nouă pentru a-i evalua longevitatea, ea arată că femeile nu sunt cauzele pierdute pe care le susțin propagandiștii ruși. Ele sunt încă pregătite și dispuse să nască, dar nu vor să se sacrifice pentru societate.

Sursa: libertatea.ro