„Eu din august-septembrie discut despre ce am putea face și care ar fi soluțiile. Discut cu procurorii din PA, cu conducerea CNA. Ca o propunere ar fi să interzicem calculatoarele sau telefoanele personale în această clădire, să fie obligat fiecare angajat să aibă doar telefon de serviciu. Eu, ca procuror în SUA, aveam un telefon pe care îl primeam de la angajatorul meu și semnam un document care spunea că eu înțeleg că acest telefon nu-i proprietatea mea, am obligația să-l folosesc doar în interes de serviciu și că în orice moment angajatorul meu poate avea acces la acest telefon. Eu așa am lucrat ca procuror timp de șase ani în SUA”, a menționat șefa PA.

Astfel, dintr-un document intern din cadrul Procuraturii Generale, în posesia căruia au intrat reporterii PulsMedia.MD, aflăm că la data de 14 Februarie anul curent, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a pronunțat hotărârea în cauza Mazurvs R.Moldova, ce se referă la încălcarea drepturilor garantate de Articolul 8 din Convenția pentru apărarea dreputrilor omului și a libertăților fundamentale și a Articolului 1 din Protocolul Nr.1 la Convenție, ca urmare a unei pretinse ingerințe din partea Procuraturii Generale în viața privată a reclamanților, ărin accesarea datelor cu privire la apelurile telefonice efectuare.

Conform circumstanțelor cauzei, Procuratura Generală a încheiat cu o companie de telefonie mobilă un contract şi a obținut o serie de numere de telefon pentru a fi alocate angajaţilor săi. Potrivit reclamanților, mulți dintre colegii primului reclamant (în calitatea sa de angajat al Procuraturii Generale) au primit două sau mai multe astfel de numere de telefon, care au fost utilizate de către membrii familiei lor. Primul reclamant a obținut două astfel de numere de telefon și i-a permis soției sale să utilizeze unul dintre ele. El achitase toate costurile pentru abonament, iar apelurile dintre cele două numere erau gratuite.

În anul 2011 primul reclamant a fost disponibilizat din cadrul Procuraturii Generale, iar ulterior fusese restabilit în funcţie de către instanţele judecătoreşti naţionale. La câteva luni după restabilirea sa în funcţie, a fost efectuat un control de serviciu în privinţa primului reclamant. Potrivit unei încheieri din ianuarie 2012 cu privire la rezultatul controlului de serviciu, Procuratura Generală a constatat mai multe încălcări în exercitarea funcţiei de serviciu, printre care şi faptul că discutase mai multe minute în fiecare zi cu soția sa la telefon în timpul programului de muncă, fapt dovedit de datele obținute de la operatorul de telefonie mobilă cu privire la apelurile de ieşire între cele două numere de telefon referitor la data și ora apelurilor efectuate de către reclamant, precum și durata acestora. În cele din urmă, primul reclamant a fost din nou disponibilizat din cadrul Procuraturii Generale.

Ținând cont de circumstanțele cauzei, Curtea a notat că prin obţinere datelor cu privire la apelurile telefonice efectuate de către reclamanţi, Procuratura Generală a intervenit în drepturile lor garantate de Articolul 8 din Convenţie. De asemenea, ea a considerat că ingerința în drepturile reclamanţilor a fost ”prevăzută de lege”, id est art. 73 din Legea cu privire la comunicațiile electronice nr. 241 din 15 noiembrie 2007, și a urmărit scopul legitim de a proteja drepturile angajatorului primului reclamant. Cu privire la necesitatea ingerinței şi ținând cont de criteriile enunțate de către Curte în hotărârea sa în cauza Bărbulescu v. România, Curtea a notat că era evident că reclamanții nu fuseseră informați în prealabil despre posibilitatea Procuraturii Generale în calitate de angajator de a efectua măsuri de monitorizare a descifrărilor convorbirilor telefonice. Mai mult, au existat consecințe grave ale monitorizării pentru primul reclamant – el a fost demis, parțial în baza rezultatelor monitorizării efectuate.

De asemenea, Curtea a reţinut, în raport cu scopul legitim urmărit de către autorități prin solicitarea şi obţinerea în mod specific de la operatorul de telefonie mobilă a informaţiilor detaliate în privinţa reclamanţilor, că ingerința nu a fost ”necesară într-o societate democratică”. Astfel, Curtea a hotărât că a avut loc o încălcare a Articolului 8 din Convenție, iar simpla constatare a încălcării reprezintă, în sine, o reparație echitabilă suficientă pentru prejudiciul moral provocat reclamanţilor.