Potrivit circumstanțelor cauzei, reclamantul a depus o cerere de chemare în judecată împotriva unei persoane fizice (S.L.), solicitând rambursarea unui împrumut în valoare de 19 062 de euro și a unei sume suplimentare de 22 644 euro cu titlu de dobânzi. Reclamantul a achitat o cincime din taxele judiciare datorate (în valoare de 5.000 de lei, echivalentul a 235 euro la momentul respectiv) și a solicitat instanței scutirea de la plata restului taxelor judiciare. Reclamantul a susținut că familia sa se confrunta cu dificultăți financiare. El a mai declarat că singurul venit al familiei sale, formată din patru persoane, era salariul său lunar de 4.613 lei (217 euro), deoarece soția sa era șomeră și nu avusese niciun venit în 2016. Reclamantul a prezentat certificatele de naștere ale copiilor săi minori și fișele de salariu pentru anul 2016 și începutul anului 2017, transmite bizlaw.md.

Judecătoria Chișinău a acordat reclamantului un termen de 15 zile pentru a achita restul taxelor judiciare, în valoare totală de 20.000 lei (942 euro), după care urma să examineze acțiunea civilă depusă de către el. Reclamantul și-a reiterat solicitarea de a fi scutit de la plata restului taxelor judiciare și a prezentat, de asemenea, un certificat eliberat de către Inspectoratul Fiscal de Stat, care atesta că soția sa nu avusese niciun venit în anul 2016 și că cel mai mic dintre copiii săi avea doar un an. Reclamantul a susținut, de asemenea, că, potrivit Biroului Național de Statistică, pentru primul semestru al anului 2016, pragul minim de subzistență pentru o familie de patru persoane era de 7.888 lei (386 euro), sumă care depășea venitul său, și a afirmat că nu era în măsură să achite integral taxele judiciare. 

Judecătoria Chișinău a respins cererea reclamantului de scutire de la plata taxei de stat și a dispus refuzul în examinarea cauzei sale, din motivul neachitării integrale a taxelor judiciare. Instanța a constatat că reclamantul nu prezentase dovezi privind incapacitatea sa de a achita taxele judiciare, cum ar fi copii ale soldurilor conturilor sale bancare sau orice informații referitoare la bunurile sale. Instanța a menționat, de asemenea, că reclamantul era reprezentat de către un avocat ales de el însuși, ceea ce, în opinia instanței, implica faptul că acesta avea capacitatea financiară de a acoperi taxele judiciare. Reclamantul a depus recurs împotriva acestei încheieri. În recursul său, el a reiterat imposibilitatea sa de a achita integral taxele judiciare și s-a bazat pe probele prezentate instanței de fond. El a subliniat că suma taxelor deja achitate fusese substanțială, având în vedere situația sa financiară. 

Curtea de Apel Chișinău a menținut încheierea Judecătoriei Chișinău și a constatat că reclamantul nu a reușit să dovedească situația sa financiară precară. 

Invocând prevederile Articolului 6 § 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (în continuare „Convenția”), reclamantul s-a plâns în fața Curții de îngrădirea dreptului său de acces la o instanță din cauza neachitării integrale a taxelor judiciare. 

Curtea a reținut că, la depunerea cererii de chemare în judecată, reclamantul a prezentat dovezi privind situația sa financiară și familială, precum venitul lunar al familiei, componența familiei sale și cele trei persoane aflate la întreținere. În pofida motivelor invocate de către reclamant și a probelor prezentate, instanțele naționale au respins cererea de scutire a reclamantului, fără a contesta informațiile prezentate de către el, dar susținând că totuși nu reușise să-și justifice situația financiară cu informații privind conturile sale bancare și bunurile deținute. În plus, faptul că reclamantul era reprezentat de către un avocat a fost interpretat în defavoarea sa, deoarece instanțele naționale au presupus că, dacă reclamantul își putea permite un avocat, ar fi trebuit să își poată permite să plătească integral taxele judiciare. Curtea a mai reținut că instanțele nu au oferit nicio evaluare a argumentului reclamantului potrivit căruia familia sa trăia sub nivelul minim de subzistență. 

Curtea a mai notat că nu este de competența sa să examineze capacitatea reclamantului de a suporta cheltuielile de judecată în prezenta cauză, această chestiune revenind în primul rând instanțelor naționale. Cu toate acestea, în aceste circumstanțe, Curtea a notat că nu poate decât să concluzioneze că instanțele naționale au impus reclamantului o sarcină excesivă de a-și dovedi situația financiară. În plus, faptul că reclamantul a fost reprezentat de către un avocat ales de el însuși nu dovedea capacitatea financiară a reclamantului de a suporta cheltuielile de judecată și, în orice caz, exercitarea drepturilor procesuale nu ar trebui utilizată pentru a trage concluzii negative cu privire la reclamant. 

Având în vedere aceste considerente, Curtea concluzionat că refuzul instanțelor naționale de a acorda o scutire parțială de la achitarea taxelor judiciare, în absența unei evaluări individualizate a situației financiare a reclamantului pe baza probelor prezentate, a adus atingere însăși esenței dreptului reclamantului de acces la o instanță. Prin urmare, Curtea a constatat o încălcare Articolului 6 § 1 din Convenție și a oferit reclamantului 3.600 de euro pentru prejudiciul moral. 

Rezumatul hotărârii a fost efectuat de către Direcția agent guvernamental din cadrul Ministerului Justiției al Republicii Moldova.