Solicitarea Curții de Apel Centru vizează interpretarea și aplicarea coroborată a prevederilor art. 33 alin. (2) pct. 6) și art. 42 alin. (2)-(3) Cod de procedură penală, în contextul examinării unor cauze penale separate privind persoane cărora li se impută săvârșirea infracțiunilor în cadrul aceluiași grup criminal organizat, scrie bizlaw.md.

Curtea Supremă de Justiție este de acord că judecarea cauzelor conexe de unul și același judecător generează numeroase discuții între practicieni, iar practica judecătorească din judecătorii și curțile de apel cu privire la acest subiect nu este uniformă. În numeroase situații, declarații de abținere ale judecătorului bazate pe acest motiv sunt admise, iar în multe alte cauze nu.

CSJ susține că art. 33 Cod de procedură penală nu reglementează clar dacă judecătorul poate participa la judecarea unei cauze conexe. Alin. (2) pct. 3) și 5) și alin. (3) ale acestui articol se referă la participarea repetată a judecătorului la judecarea aceleiași cauze. Participarea repetată nu este permisă în aceeași cauză judecătorului de instrucție care a luat hotărâri la etapa urmăririi penale, indiferent de natura acestora (alin. (2) pct. 3)), precum și judecătorilor care au adoptat hotărâri în care şi-a expus opinia asupra vinovăţiei sau nevinovăţiei acuzatului (alin. (2) pct. 5)), inclusiv în instanța de apel și recurs (alin. (3)). Începând cu 14 februarie 2026, interdicția dată nu se aplică căilor extraordinare de atac, în cadrul cărora nu este decisă vinovăția sau nevinovăția, ci doar întrunirea condițiilor pentru redeschiderea procedurii.

Instanța supremă mai menționează că art. 33 alin. (2) pct. 6 Cod de procedură penală conține o normă cu caracter general care urmărește garantarea încrederii justițiabililor în imparțialitatea instanței de judecată și în alte situații decât cele menționate expres de lege. Potrivit art. 33 alin. (2) pct. 6 Cod de procedură penală, judecătorul nu poate participa la judecarea cauzei dacă „există alte circumstanțe care pun la îndoială rezonabilă imparțialitatea sa”.

CSJ consideră că simpla existență a unor cauze conexe sau a unor acuzații privind apartenența la același grup criminal organizat nu conduce, prin ea însăși, la incompatibilitatea judecătorului și nu constituie automat un motiv de recuzare. Relevant este dacă, prin hotărârea pronunțată anterior, judecătorul a formulat constatări care prejudecă chestiunile esențiale ce urmează a fi examinate în cauza subsecventă, ori a exprimat o poziție anticipată asupra vinovăției persoanei judecate ulterior. Acest fapt rezultă atât din jurisprudența națională, cât și din cea a Curții Europene a Drepturilor Omului. Astfel, în decizia nr. 1ra-1309/2023, § 116, a fost statuat că judecătorul nu este incompatibil dacă nu și-a exprimat anterior opinia asupra vinovăției inculpatului din cauza examinată ulterior. De asemenea, în cauza Sacharuk v. Lithuania, 2024, §§ 104-115, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că aparența de imparțialitate poate fi afectată atunci 4 când hotărârea pronunțată anterior conține concluzii susceptibile să prejudicieze aprecierea faptelor și a răspunderii penale în cauza ulterioară.

Astfel, urmează a fi făcută distincție între examinarea succesivă a cauzelor ce vizează presupuşi complici sau participanți ai aceluiași grup criminal organizat și situația în care judecătorul s-a pronunțat anterior asupra vinovăției organizatorului grupului. În primul caz, simpla constatare a existenței unui grup criminal ori a participării unor persoane la activitatea acestuia nu este suficientă, prin ea însăși, pentru a atrage incompatibilitatea judecătorului la judecarea cauzelor conexe ulterior. În schimb, incompatibilitatea ar putea deveni incidentă atunci când judecătorul a pronunțat anterior o hotărâre de condamnare în privința presupusului organizator al grupului criminal organizat, iar motivarea acelei hotărâri conține constatări explicite referitoare la rolul, participarea ori vinovăția altor persoane cercetate ulterior. Prin urmare, este relevant nu faptul participării la judecarea cauzei conexe, ci conținutul hotărârii adoptate anterior. Incompatibilitatea nu poate fi prezumată exclusiv din existența conexiunii dintre cauze sau din identitatea pretinsei structuri infracționale.

Un judecător este compatibil să examineze ulterior cauze conexe privind persoane cărora li se incriminează săvârșirea infracțiunilor în cadrul aceluiași grup criminal organizat, atât timp cât în cauzele anterioare judecătorul nu a analizat expres implicarea acuzaților din cauza ulterioară la comiterea faptei incriminate. Totuși, compatibilitatea trebuie apreciată de la caz la caz, prin raportare la conținutul concret al actelor și hotărârilor pronunțate anterior. Dacă judecătorul a făcut în hotărârea anterioară constatări explicite ori implicite privind rolul, participarea sau vinovăția persoanelor vizate în cauza ulterioară, devine incident art. 33 alin. (2) pct. 6 Cod de procedură penală.