„E.T., născută în 1961 și rezidentă în satul Cocieri, a fost diagnosticată la sfârșitul anilor ’90 cu schizofrenie paranoidă cronică. În anul 2000, soțul său, A.T., a inițiat procedura de divorț, iar E.T. a preluat custodia celor doi copii ai lor.

În 2002, A.T. a depus o cerere în instanță pentru a o declara pe E.T. total incapabilă, invocând boala sa psihică și presupuse comportamente agresive față de copii. La 22 noiembrie 2002, Judecătoria sectorului Botanica a declarat-o incapabilă pe E.T., în absența acesteia și fără a-i furniza o copie a hotărârii. Instanța a dispus numirea unui tutore, iar autoritatea tutelară a desemnat-o pe M.M., nașa de cununie a cuplului, în această calitate.

Ulterior, M.M. a solicitat internarea lui E.T. în Spitalul Rezidențial Psihiatric din Cocieri (ulterior denumit Centrul pentru Plasament Temporar al Persoanelor cu Dizabilități din Cocieri) pentru o perioadă nedeterminată. E.T. a fost astfel separată de familia sa și privată de drepturile fundamentale, inclusiv de posibilitatea de a decide asupra propriei vieți.

În 2015, E.T. a reușit să contacteze un reprezentant al Serviciului Independent pentru Apărarea Drepturilor Pacienților în Instituțiile Psihiatrice, care i-a oferit asistență și a pus-o în legătură cu avocații Asociației Promo-LEX. Cu ajutorul acestora, E.T. a semnat o procură prin care îi împuternicea să o reprezinte.

La 16 iulie 2015, avocatul Dumitru Sliusarenco a depus o cerere în instanță pentru restabilirea capacității juridice a lui E.T., argumentând că starea sa de sănătate s-a îmbunătățit și că este capabilă să se îngrijească singură. A subliniat, de asemenea, relația tensionată dintre E.T. și tutorele său, M.M., și a invocat prevederile Convenției ONU privind Drepturile Persoanelor cu Dizabilități.

Cu toate acestea, la 22 iulie 2015, Judecătoria Botanica a respins cererea, motivând că o persoană declarată incapabilă nu poate iniția acțiuni în justiție și că avocatul nu avea împuternicire legală, procura fiind semnată de o persoană incapabilă. Apelul depus la Curtea de Apel Chișinău a fost, de asemenea, respins.

În hotărârea sa, CtEDO a constatat următoarele:

• Încălcarea Articolului 6 § 1 (dreptul la un proces echitabil): Curtea a subliniat că dreptul de acces la o instanță este esențial pentru protejarea drepturilor și libertăților fundamentale. Imposibilitatea lui E.T. de a solicita direct restabilirea capacității sale juridice a reprezentat o restricție disproporționată, afectând însăși esența dreptului său de acces la justiție. CtEDO a remarcat că legislația națională de la momentul respectiv nu permitea persoanelor declarate incapabile să inițieze astfel de proceduri și că nu existau mecanisme de revizuire periodică a capacității juridice.
• Încălcarea Articolului 14 (interzicerea discriminării) în conjuncție cu Articolul 8 (dreptul la respectarea vieții private și de familie): Curtea a constatat că E.T. a fost supusă unui tratament discriminatoriu pe baza dizabilității sale intelectuale. Regimul juridic aplicat a privat-o complet de capacitatea juridică și de participarea la deciziile privind propria viață, fără a ține cont de gradul său real de incapacitate sau de posibilitatea de a-și exprima voința și preferințele. Lipsa unei revizuiri periodice și a unor soluții intermediare în legislație a condus la o încălcare a drepturilor sale fundamentale.

Această hotărâre are implicații majore pentru Republica Moldova și alte state membre ale Consiliului Europei. CtEDO a reafirmat importanța respectării drepturilor persoanelor cu dizabilități și a necesității de a oferi acestora oportunități reale de a-și exercita drepturile, inclusiv accesul la justiție și participarea la deciziile care le afectează viața.

Curtea a subliniat că statele au obligația de a asigura măsuri proporționale și adaptate nevoilor persoanelor cu dizabilități, promovând modele de decizie asistată în locul celor de decizie substitutivă.

Avocatul Dumitru Sliusarenco a declarat: „Hotărârea CtEDO reprezintă o victorie importantă pentru drepturile omului în Republica Moldova. Cazul E.T. evidențiază deficiențele sistemului juridic în ceea ce privește protecția persoanelor cu dizabilități intelectuale. Sperăm că autoritățile vor lua măsurile necesare pentru a reforma legislația și a alinia practicile naționale la standardele internaționale.”

Avocatul Vadim Vieru a adăugat: „Este esențial ca persoanele declarate incapabile să aibă posibilitatea reală de a-și contesta statutul și de a participa activ la deciziile care le afectează viața. Vom continua să milităm pentru drepturile acestor persoane și pentru eliminarea discriminării sistemice la care sunt supuse.”

În lumina hotărârii CtEDO, Asociația Promo-LEX face următoarele recomandări:

• Asigurarea că legislația națională permite persoanelor declarate incapabile să inițieze acțiuni în justiție și să aibă acces direct la instanțe. Introducerea unor mecanisme de revizuire periodică a capacității juridice și a unor soluții intermediare care să țină cont de gradul real de incapacitate.
• Promovarea modelelor care respectă autonomia și demnitatea persoanelor cu dizabilități, permițându-le să participe activ la deciziile privind propria viață, cu suport adecvat acolo unde este necesar.
• Organizarea de programe de formare pentru judecători, avocați, medici și alți profesioniști implicați, pentru a asigura înțelegerea și aplicarea corectă a standardelor internaționale privind drepturile persoanelor cu dizabilități.
• Demararea unor campanii de informare și sensibilizare a societății cu privire la drepturile și nevoile persoanelor cu dizabilități intelectuale, pentru a combate stigmatizarea și discriminarea.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a acordat reclamantei E.T. suma de 5.000 de euro cu titlu de daune morale”, se menționează în comunicatul remis de Promo-LEX.