Ca avocat care lucrează cu dosare din regiunea transnistreană, sunt de acord: o hartă trebuie să arate realitatea. Hașura este însă mai veche decât reforma. Biroul Național de Statistică (BNS) o folosește de decenii: în publicațiile sale, datele nu includ raioanele din stânga Nistrului și municipiul Bender.[2]

Cea mai exactă hașură se află în nota 1 la rezultatele finale ale recensământului din 2024. Recensământul a numărat 2.409,2 mii de locuitori cu reședință obișnuită la 8 aprilie 2024, dar doar în localitățile recenzate efectiv.[3] Pe lângă raioanele din stânga Nistrului, nota exclude municipiul Bender cu satul Proteagailovca, comuna Chițcani cu satele Merenești și Zahorna, satele Cremenciug și Gâsca din raionul Căușeni, comuna Corjova cu satul Mahala și satul Roghi. Roghi ține de comuna Molovata Nouă, raionul Dubăsari. Recenzorii au lucrat deci în comună, dar nu și în acest sat al ei.

Statul are totuși date despre oamenii de dincolo de această linie. Registrul de stat al populației număra, la 30 iunie 2026, 366.830 de persoane cu domiciliul în stânga Nistrului și în Bender. Dintre ele, 359.867 sunt cetățeni ai Republicii Moldova.[4] Pentru 1 ianuarie 2026, BNS estima populația cu reședință obișnuită la 2.365,6 mii de oameni.[5] Raportul dintre cele două cifre este de 15,5 la 100. Ele nu măsoară însă același lucru. Registrul arată domiciliul declarat. BNS numără oamenii care au locuit în țară cea mai mare parte din ultimele 12 luni.[6] Mulți dintre cei înregistrați la Tiraspol sau la Bender trăiesc de mult în altă parte. Cifra de 15,5 este deci o limită de sus. BNS face deja astfel de corecții pentru malul drept, cu datele despre trecerea frontierei.

Între timp, oamenii trec Nistrul mai repede decât instituțiile. În primul semestru din 2026, statul a plătit cetățenilor săi din regiune, din bugetul asigurărilor sociale de stat, prestații de 76,3 milioane de lei. În aceeași perioadă din 2025, suma era de 27,6 milioane. Numărul beneficiarilor a crescut de la 2.752 la 8.016.[7] La 30 iunie 2026, 82.325 de locuitori ai regiunii aveau asigurare medicală pe malul drept, față de 27.840 cu un an înainte.[8] Aceste cifre vin din comunicatele Biroului politici de reintegrare. Niciuna nu are un rând într-un tabel BNS.

În aceeași emisiune, premierul a spus că anul trecut veneau la muncă pe malul drept circa 4.000 de oameni din stânga Nistrului, iar acum vin aproape 50.000.[9] Biroul politici de reintegrare, cu date de la Serviciul Fiscal de Stat, a raportat 23.029 de angajați oficiali în primul semestru din 2026, față de 13.810 cu un an înainte. În februarie, același număr de 13.810 fusese prezentat drept cifră pentru tot anul 2025.[10] Fiscul vede doar angajații declarați. Munca fără forme legale poate explica diferența de acum. Diferența de anul trecut rămâne fără explicație, fiindcă premierul a numărat de peste trei ori mai puțini oameni decât Fiscul. Toate aceste surse sunt guvernamentale. Un judecător ar cere explicații pe loc. În politica publică nu le cere nimeni, pentru că nu există un tabel oficial care să decidă.

Malul stâng sărăcește. Administrația de la Tiraspol a anunțat că, în primele opt luni ale anului, producția industrială a fost cu 25% sub nivelul din 2024, iar exporturile au scăzut cu încă 17% față de 2025.[11] Analiștii estimează pensia medie de acolo la circa 1.900 de lei.[12] BNS a calculat pentru 2025 un minim de existență al pensionarilor de 2.543,4 lei. Minimul de existență este suma lunară de care un om are nevoie pentru traiul de bază. Pensia minimă pentru limită de vârstă pe malul drept era, la 1 ianuarie 2026, de 3.055,7 lei.[13] Pensia medie din stânga Nistrului acoperă deci cam 75% din acest minim. Pe malul drept, chiar pensia minimă îl depășește cu 20%. Comparația folosește etalonul malului drept, fiindcă BNS nu calculează un minim de existență pentru malul stâng. Salariul mediu de pe malul drept, de 16.895,7 lei în trimestrul al doilea, explică de ce crește numărul angajaților veniți de acolo.[14] Iar despre economia malului stâng aflăm din comunicatele unei administrații pe care statul nu o recunoaște.

În cauza Ilașcu și alții împotriva Moldovei și Rusiei, din 2004, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că Moldova păstrează jurisdicția asupra regiunii, chiar dacă nu o controlează efectiv. Din articolul 1 al Convenției decurg pentru ea obligații pozitive: trebuie să ia măsurile diplomatice, economice, judiciare sau de altă natură care îi stau în putere și care respectă dreptul internațional.[15] Moldova a fost condamnată atunci pentru măsurile pe care le putea lua și nu le-a luat. Rusia a încetat să fie parte la Convenție la 16 septembrie 2022, iar Curtea judecă plângeri împotriva ei doar pentru faptele de până la această dată.[16] Pentru o încălcare comisă în regiune după 16 septembrie 2022, singurul stat pe care victima îl mai poate chema la Strasbourg este Republica Moldova. Măsurile care îi stau în putere statului cresc odată cu puterea lui. Din 1 septembrie, statul aplică TVA și accize la importurile firmelor din regiune pentru 11 categorii de mărfuri.[17] Dacă poate colecta aceste taxe, poate număra și pensionarii regiunii. Articolul 47 alin. (1) din Constituție îl obligă să ia măsuri pentru ca „orice om” să aibă un nivel de trai decent.[18] Textul nu face nicio deosebire după malul pe care locuiește omul.

Legea nr. 67/2026 privind instituirea Fondului de convergență, adoptată în aprilie, are ca scop apropierea celor două maluri.[19] Vicepremierul Valeriu Chiveri estimează că statul va cheltui anul acesta pentru locuitorii regiunii peste 500 de milioane de lei.[20] Apropierea se măsoară însă ca diferență între două cifre, iar BNS publică una singură. Pe 8 octombrie, Biroul politici de reintegrare a inițiat proiectul hotărârii de Guvern care ar urma să pună fondul în funcțiune de la 1 ianuarie 2027.[21] Propun ca hotărârea să conțină un articol de o singură frază: Biroul Național de Statistică publică anual, la rubrica de statistici experimentale, un tabel despre populația și nivelul de trai din stânga Nistrului și din municipiul Bender.[22] Pentru asta nu sunt necesare anchete noi. Datele există în registrul populației, la Casa Națională de Asigurări Sociale, la Compania Națională de Asigurări în Medicină și la Serviciul Fiscal de Stat. BNS lucrează deja cu date administrative, în baza Legii nr. 93/2017 cu privire la statistica oficială și a programului anual de lucrări statistice aprobat de Guvern.[23] Fără acest tabel, banii fondului se vor împărți după impresie, iar auditul va verifica doar intenții.

Tabelul care lipsește[24]

Ce poate publica BNS din datele pe care statul le are deja, completat cu cele mai recente cifre făcute publice

Indicator	Valoare	Data	Cine deține datele	În tabelele BNS
Persoane cu domiciliul pe malul stâng și în Bender	366.830	30 iunie 2026	Agenția Servicii Publice	Nu
dintre care cetățeni ai Republicii Moldova	359.867	30 iunie 2026	Agenția Servicii Publice	Nu
Asigurați medical pe malul drept	82.325	30 iunie 2026	Compania Națională de Asigurări în Medicină	Nu
dintre care asigurați de Guvern	68.382	30 iunie 2026	Compania Națională de Asigurări în Medicină	Nu
Prestații sociale plătite	76,3 mil. lei	semestrul I 2026	Casa Națională de Asigurări Sociale	Nu
Beneficiari de prestații sociale	8.016	semestrul I 2026	Casa Națională de Asigurări Sociale	Nu
Angajați oficial pe malul drept	23.029	semestrul I 2026	Serviciul Fiscal de Stat	Nu
Agenți economici înregistrați	2.492	iulie 2026	Agenția Servicii Publice	Nu
Pensia medie	circa 1.900 de lei	2025	doar estimări ale analiștilor	Nu
Minimul de existență	nu se calculează		BNS	Nu

Premierul a spus că pe hartă putem desena orice, iar realitatea rămâne ce este. Are dreptate. De aceea realitatea trebuie măsurată. Prima cifră pentru acest tabel există deja în registrul populației: 366.830. BNS trebuie doar s-o verifice și s-o publice fără notă de subsol.

Acest material a fost elaborat cu suportul financiar oferit de National Endowment for Democracy și New Democracy Fund. Opiniile exprimate în material nu reflectă neapărat opinia și poziția National Endowment for Democracy și New Democracy Fund.