Instanța a constatat că predarea ar expune persoana unui risc real de tortură și tratamente inumane și ar lipsi-o de accesul la o justiție echitabilă. Persoana se află în libertate, sub obligația de a nu părăsi țara, până la intrarea în vigoare a încheierii.

Autoritățile ruse îl acuză pe Andrei Nemolyakin de escrocherie în proporții deosebit de mari, în baza art. 159 alin. (4) din Codul penal al Federației Ruse. Mandatul de arest a fost emis în lipsă de Judecătoria Hamovniceski din Moscova la 16 iunie 2016. Procuratura Generală a Republicii Moldova a recepționat cererea oficială de extrădare la 9 octombrie 2024 și a sesizat instanța la 18 noiembrie 2024, iar în ședința de judecată a cerut admiterea demersului, invocând garanțiile scrise oferite de partea rusă.

Instanța a aplicat art. 546 alin. (2) pct. 6) lit. c) din Codul de procedură penală și art. 43 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 371/2006 cu privire la asistența juridică internațională în materie penală. Potrivit acestor norme, extrădarea se refuză atunci când există motive serioase să se creadă că persoana va fi supusă torturii sau tratamentului inuman ori că nu va avea acces la un proces echitabil în statul solicitant. Legea nr. 371/2006 adaugă situația în care persoana ar fi judecată de o instanță care nu asigură garanțiile fundamentale de procedură și de apărare.

Instanța a examinat situația din statul solicitant la data pronunțării. A reținut că Federația Rusă a încetat să fie membră a Consiliului Europei la 16 martie 2022 și parte la Convenția europeană a drepturilor omului la 16 septembrie 2022. Rusia a decis să nu recunoască și să nu execute hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțate după 15 martie 2022. Instanța a notat și denunțarea, la 30 octombrie 2025, a Convenției europene pentru prevenirea torturii, cu efecte de la 1 noiembrie 2026. Din acel moment, în Federația Rusă nu mai există niciun control extern independent asupra locurilor de detenție. Instanța a amintit că, între 1998 și 2021, Comitetul european pentru prevenirea torturii a efectuat 30 de vizite în Rusia, iar autoritățile ruse au acceptat publicarea a doar patru rapoarte. Au fost invocate și numeroasele condamnări ale Federației Ruse la Curtea de la Strasbourg pentru tortură și tratamente inumane, printre care cele privind Oleg Sențov și Alexei Navalnîi, rămase fără executare.

Partea rusă a transmis asigurări scrise, întemeiate pe art. 7 și art. 14 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, potrivit cărora persoana nu va fi supusă torturii și va beneficia de un proces echitabil. Instanța nu le-a considerat suficiente. A constatat că statul solicitant nu poate asigura exercitarea drepturilor la un proces echitabil și că, după predare, nu există mecanisme reale de protecție, nici din partea organelor internaționale.

Instanța a luat în calcul situația geopolitică din regiune și profilul persoanei. Doi martori, cetățeni ai Ucrainei, audiați prin videoconferință cu sprijinul misiunilor diplomatice ale Republicii Moldova din Kiev și Varșovia, au confirmat că Andrei Nemolyakin a sprijinit Forțele Armate ale Ucrainei. Instanța a aplicat criteriile desprinse din jurisprudența Curții Europene pentru cazurile de extrădare în context de conflict armat: gravitatea conflictului, protecția oferită de statul de destinație, profilul persoanei și consecințele predării. A reținut că un stat parte la Convenție nu poate extrăda o persoană într-o țară unde riscul pentru viața sau siguranța ei este semnificativ, indiferent de natura infracțiunilor de care este acuzată, și că riscul de război activ între statele implicate este un factor determinant. Instanța a amintit și că sute de cetățeni ruși au fost condamnați la ani grei de închisoare pentru că s-au opus public invaziei din Ucraina.

Pe această bază, instanța a conchis că o eventuală extrădare „ar constitui un pericol real pentru viața și siguranța” persoanei și a reținut „conglomeratul de împrejurări care justifică un potențial pericol de încălcare gravă a drepturilor fundamentale”. Instanța a subliniat totodată, în temeiul art. 544 alin. (7) din Codul de procedură penală, că nu este competentă să se pronunțe asupra temeiniciei acuzației formulate de autoritățile ruse. Refuzul privește exclusiv condițiile din statul solicitant.

Instanța a verificat situația curentă din statul solicitant și nu s-a oprit la asigurările formale. Pentru că raționamentul pornește de la situația statului solicitant, el rămâne valabil pentru orice cerere de extrădare formulată de Federația Rusă, indiferent de infracțiunea invocată, și oferă instanțelor un reper pentru cererile similare, inclusiv cele formulate în temeiul Convenției de la Minsk.

„Instanța a verificat ce se întâmplă astăzi în statul care cere extrădarea și a tras concluzia pe care faptele o impun. Federația Rusă nu mai este parte la Convenția europeană a drepturilor omului și nu mai răspunde în fața Curții de la Strasbourg. De la 1 noiembrie, nici Comitetul pentru prevenirea torturii nu va mai avea acces în închisorile ei. În aceste condiții, o asigurare scrisă trimisă de la Moscova nu poate fi verificată de nimeni, iar instanța a spus acest lucru deschis. Clientul meu a așteptat această decizie mai bine de doi ani. El nu va fi predat unui stat în care sprijinul acordat Ucrainei se pedepsește drept trădare, iar Republica Moldova și-a respectat obligațiile asumate prin Convenția europeană a drepturilor omului”, a declarat avocatul Vadim Vieru.

Andrei Nemolyakin a fost reținut la 9 septembrie 2024 de Poliția de Frontieră, la ieșirea din Republica Moldova, pe baza anunțului în căutare internațională emis la cererea Federației Ruse. Procedura de extrădare s-a desfășurat în paralel cu procedura de azil. La solicitarea apărării, Curtea Supremă de Justiție a emis un aviz consultativ privind raportul dintre cele două proceduri. Prin hotărârea din 16 februarie 2026, Judecătoria Chișinău a anulat refuzul Inspectoratului General pentru Migrație și a obligat instituția să îi acorde lui Andrei Nemolyakin statutul de refugiat.

Încheierea din 23 octombrie 2026 nu este definitivă. Ea poate fi contestată cu recurs la Curtea de Apel Centru în termen de 10 zile de la pronunțare. Apărarea a fost asigurată de avocatul Vadim Vieru.