Tehnologia Bluetooth a fost denumită după un rege viking pe nume Harald Bluetooth Gormsson, care a murit acum peste 1.000 de ani. Acesta a unificat facțiuni din Danemarca cu cele din Norvegia, la fel cum tehnologia de azi unifică diverse dispozitive electronice.

Logo-ul Bluetooth este o combinație a runelor nordice pentru inițialele sale – H.B. În ceea ce privește porecla sa, există controverse. Unele surse spun că îi plăcea să mănânce afine, care i-au pătat permanent dinții în albastru. Alții speculează că avea un dinte mort, de culoare albastru închis/gri. 

În 1996, trei lideri ai industriei, Intel, Ericsson și Nokia, s-au întâlnit pentru a planifica standardizarea tehnologiei radio cu rază scurtă pentru a sprijini conectivitatea și colaborarea între diferite produse și industrii.

În cadrul acestei întâlniri, Jim Kardach de la Intel a sugerat numele temporar Bluetooth. Kardach a fost citat ulterior spunând: „Regele Harald Bluetooth… era renumit pentru unirea Scandinaviei, la fel cum intenționam să unim industria PC-urilor și a telefoanelor mobile cu o legătură wireless pe distanțe scurte”.

Bluetooth a fost conceput doar ca un nume provizoriu până când marketingul putea veni cu ceva cu adevărat interesant.

Când a venit momentul să se aleagă un nume serios, Bluetooth trebuia să fie înlocuit cu RadioWire sau PAN (Personal Area Networking). PAN era favorit, dar o căutare exhaustivă a descoperit că deja avea zeci de mii de rezultate pe internet. 

O cercetare completă a mărcii RadioWire nu a putut fi finalizată la timp pentru lansare, făcând din Bluetooth singura opțiune. 

Numele a prins rapid și, înainte de a putea fi schimbat, s-a răspândit în întreaga industrie, devenind sinonim cu tehnologia wireless pe distanțe scurte.

Sursa: libertatea.ro