În afară de funcția de la Chatham House, Nikolai Petrov este și profesor de științe politice la Universitatea de Economie din Moscova. A fost timp de mai mulți ani consultant la Carnegie Moscow Center și a predat la Macalaster College în Statele Unite.

În perioada 1994-1995 a fost consilier prezidențial și analist la Kremlin, în timpul președinției lui Boris Elțîn.

În cadrul Chatham House, Nikolai Petrov analizează printre altele procesul luării deciziilor în Rusia lui Putin. Expert în politica Rusiei și în transformarea post-sovietică, Nikolai Petrov este autor a zeci de analize publicate pe tot globul.

Cum vedeți, în contextul războiului din Ucraina, evoluția elitelor rusești care l-au susținut pe Putin de la începutul invaziei?

Elitele politice din Rusia au slăbit constant de la anexarea Crimeei în 2014, când rata de aprobare a acțiunilor lui Putin a avut creșteri mari și el a devenit mai degrabă un lider total decât un șef de stat ales. Un lider care se bazează direct pe susținerea maselor și nu are nevoie de elite ca intermediari. După izbucnirea războiului din Ucraina în 2022, elitele, ca actori politici cu o anumită independență, au dispărut complet. S-au transformat într-o nomenclatură personală, oficiali la diferite niveluri ce duc la îndeplinire ordinele de sus. Doar câțiva oficiali de rangul 3 și 4 au părăsit țara și sistemul de la începutul războiului. Cei care au rămas nu au de ales, sunt precum echipajul unui submarin în condiții de scufundare. Consolidarea în jurul lui Putin și a sentimentelor anti-Vest, forțate la început, au devenit norma vieții elitelor politice din Rusia.

Cât de departe este Rusia post-Putin?

Putin îmbătrânește și, indiferent de condiția sa fizică, în care investește mult, încetează progresiv să mai fie un țar autocrat care, așa cum era cazul în perioada 2014-2022, putea să ia decizii fără să se teamă că violează interesele principalelor grupuri ale elitelor. Asta se vede în special în ceea ce privește deciziile luate legat de schimbările de personal la vârf, ce întârzie chiar și un an sau mai mult.

Cred că putem spune că Rusia post-Putin începe deja să înlocuiască progresiv Rusia lui Putin.

Cum se vor comporta elitele după ce Putin nu va mai fi?

Nimeni nu îl poate înlocui imediat pe Putin din poziția sa curentă ca țar. Putem presupune că, așa cum a fost în 1953, după moartea lui Putin se va închega un fel de coaliție a elitelor, coaliție în cadrul căreia puterile liderului decedat vor fi împărțite. Va începe o luptă internă pentru putere, o luptă în timpul căreia, în căutarea de susținere în țară și peste hotare, mai multe figuri vor lua măsuri populare. Va începe cumva o nouă ”dezghețare”.

Un alt scenariu ar fi o luptă a tuturor împotriva tuturor, luptă în care câștigătorii ar putea fi oameni care se bazează pe susținerea necondiționată a unor forțe armate însemnate, ca de exemplu liderul cecen Ramzan Kadîrov, ce are practic propria armată personală.

”Pe termen scurt regimul lui Putin pare foarte stabil”

Cine l-ar putea înlocui pe Putin în cazul unei lovituri de stat?

Putin a jucat mereu rolul arbitrului suprem, menținând balanța între principalele grupuri ale elitelor. Nu sunt alte figuri de aceeași anvergură ca Putin în cadrul clanurilor elitelor și nici nu pot fi, având în vedere actualul design politic al regimului. În absența unor instituții politice eficiente, când Putin va pleca, întregul sistem politic va fi distrus și se va ajunge la o situație de haos. Elitele sunt prizonierile lui Putin și dependente de el. Iar elitele nu pot complota împotriva lui Putin, nu doar din cauza lipsei de unitate, a suspiciunilor și a strictului control asupra lor, dar și din cauza riscurilor de destabilizare la scară largă.

Cât de posibilă este o criză a regimului politic în Rusia?

Pe termen scurt, în următorii doi sau trei ani, regimul lui Putin pare foarte stabil. Regimul este monocentric iar elitele, inclusiv ca o rezultantă a sancțiunilor personale impuse de Vest, s-au consolidat în jurul lui Putin așa cum nu au făcut-o vreodată. Regimul are suficiente resurse și rezerve – politice, financiare și de forță – pentru a menține puterea. Iar rezistența regimului este de asemenea facilitată de simplitatea designului regimului, unde nu este loc pentru instituții amatoare, ci unde sunt substitute legate direct de lider.

Pe termen lung, centralizarea strictă, ce acum lucrează pentru a stabiliza regimul, ar putea deveni o cauză de destabilizare dacă, de exemplu, Putin pur și simplu va slăbi puterea sau chiar va ieși de pe scenă. Nu cred că sistemul politic din Rusia în actuala sa formă va supraviețui creatorului său. Un alt lucru este acela că e puțin probabil ca viitorul după Putin să fie mai bun decât prezentul: nu sunt nici instituțiile necesare, nici figuri puternice, nici cultura politică a populației. Cel mai probabil ne putem aștepta la o perioada de haos la început, cu două finalități posibile: fie un nou autoritarism, fie o mișcare ușoară către restaurarea democrației. Iar războiul din Ucraina, indiferent cum se va încheia, va reduce șansele scăzute ale celei de-a doua opțiuni.