Studiul arată că două treimi din acțiunile judecătorești au atacat direct instituțiile mass-media, iar mai mult de jumătate din reclamanți sunt politicieni sau demnitari de stat, chiar dacă aceștia ar trebui să manifeste un grad mai înalt de toleranță față de criticile aduse de mass-media. Potrivit cercetării, peste 70% din acțiuni au fost respinse de instanța de judecată, sugerând că intenția reclamanților a fost, de fapt, intimidarea și aducerea la tăcere a jurnaliștilor.

Autorii cercetării, care au analizat 37 de cauze irevocabile emise în perioada 1 ianuarie 2019 - 31 decembrie 2023, precizează că aplicarea legislației naționale de către instanțele de judecată este uniformă. Judecătorii au distins clar între fapte și judecăți de valoare, au recunoscut statutul de persoană publică al reclamantului și au subliniat că libertatea de exprimare primează în fața dreptului la apărarea onoarei și demnității, în special atunci când subiectele discutate sunt de interes public.

„Din păcate, în jurisprudența națională persistă cazuri care au avut drept scop intimidarea jurnaliștilor și descurajarea dezbaterilor publice, fenomen recunoscut la nivel internațional ca „SLAPP”. Astfel de inițiative, chiar dacă sunt respinse în cele din urmă, au un efect negativ asupra jurnaliștilor și asupra instituțiilor media, care trebuie să suporte cheltuieli judiciare, incertitudine, consum de timp și energie”, a declarat Andrei Nasu, consilier juridic CRJM.

Cercetarea juridică include și o analiză a legislației naționale și europene, subliniind importanța creării unor mecanisme legale pentru a reduce impactul negativ al proceselor de judecată abuzive împotriva jurnaliștilor, ținând cont de mecanismele deja stabilite de legislația Uniunii Europene și recomandările Consiliului Europei.

„Unul din obiectivele acestui studiu a fost, inclusiv, de a examina modul în care legislația națională poate integra directivele europene ce vizează protecția jurnaliștilor atunci când sunt vizați în litigii abuzive. De aceea, cercetarea include și o serie de recomandări pentru mai multe instituții guvernamentale și organizații ale societății civile responsabile sau specializate în domeniul mass-media”, a declarat președintele CRJM, Ilie Chirtoacă.

Autorii studiului accentuează că, deși legislația națională oferă mecanisme de protecție a libertății de exprimare a mass-mediei, acestea ar putea fi insuficiente atunci când reclamantul este persoană sau organizație cu putere și resurse financiare semnificative. Garanțiile generale, taxele de stat și de timbru, sunt puțin eficiente împotriva reclamanților influenți, care pot iniția multiple procese judiciare anevoioase, lungi și solicitante, cu scopul de a intimida sursele mass-media incomode și a le reduce la tăcere. Persoanele rău intenționate au posibilitatea de a implica reprezentanții mass-mediei într-o multitudine de procese judiciare, chiar dacă acestea sunt lipsite de temei și nu au șanse de succes. Scopul acestora este de a dispersa energia pârâților și de a perturba activitatea lor.